Clipă, stai dracu’, oprește-ți zborul!
– Dragule, du și tu gunoiul ăla, că pute!
– Acum???
– Îmi desfaci și mie conserva asta, te rog?
– Acum???
– Nu mai avem bec la baie, îl schimbi și tu?
– Acum???
– Aoleo, vezi că se-aruncă pisica de la balcon. Dă-o jos de pe balustradă.
– Acum???
– S-a aruncat pisica de la balcon. Te duci tu să-i aduni rămășițele, până fac eu un preinfarct și mă și desfigurez de plâns?
– Acum???
– Iubitule, domnul ăsta care îmi ține pistolul la tâmplă zice că, dacă nu-i dai acum portofelul, trage. I-l dai odată?
– ACUM???
Din punctul de vedere al bărbaților, nici o treabă de pe lumea asta nu trebuie făcută ACUM. Normal e să-i anunți cu mult timp înainte, în scris, și să le dai termen de execuție. Cel mai bine reacționează la mail-uri cu subject-ul „URGENT”, în care să scrie: „Am o rugăminte, iubitule: peste șapte luni, două săptămâni și trei zile, mai exact pe data de 14 martie 2015, să duci gunoiul, că pute! Mulțumesc. Dacă ai timp, în aceeași zi, salvează și pisica de la sinuciderea prin aruncare de la balcon. M-am consultat cu astroloaga mea și mi-a zis că, pe la ora 13,02, se va urca pe balustradă. Dar numai dacă ai timp. Nuuuu, nuuu, NU ACUM. Atunci!”.
Să te…
– Să te…
În picioare. Dar nu te ridici foarte repede, să-ți tulburi auzul și să nu o auzi, că dup-aia trebuie să repete, și știi cît de mult urăște să-ți tot repete chestiile. E vorba de tine, clar, te ridici ușor și atent.
– …duci să…
În acest moment te-ai și dus. Unde? Deocamdată niciunde, dar trebuie să ai atitudinea că te duci undeva în acele momente. De fapt, asculți continuarea, dar, cumva, ducîndu-te.
– …să iei…
În această clipă trebuie să te asiguri că ai mîinile goale, pentru că, e clar din ce se spune, că trebuie să iei ceva, să apuci deci. Doar nu ești tîmpit să nu te prinzi de-atîta lucru. Ea nu s-a căsătorit cu un tîmpit, nu? Ar fi foarte dureros pentru ea să afle asta. Ce faci mai departe? Belești urechile. Nu uita, păstrează-ți mîinile libere, căci trebuie să iei ceva și, discret, dar ferm în același timp, starea de-a te duce.
– …pască la noapte, că-i Paștele!
Te relaxezi, te prăbușești la loc pe canapea. Hă-hăăăă, pînă la noapte mai e o viață de om, abia e ora 23.
Oricum, cînd o femeie începe să vorbească, tu trebuie să te miști. Ca să-ți fie ușor, gîndește-te că vorbele ei sînt o muzică, iar tu dansezi pe muzica aia. Știu, e greu, n-ar vinde nici un album cu piese care s-ar intitula „Am zis trei legături, nu una”, „Bineînțeles, apă ai uitat să iei” sau „Iar ai stat cu boschetarii ăia pînă la 3 dimineața”.
Și după ce te vei obișnui cu toată muzica, după ce vorbele ei ți se vor părea desprinse din Spărgătorul de nuci, iar mișcările corpului tău vor aminti de marele Nijinski…
– Hai, măăă, de ce nu ai schimbat becul ăla?
– Păi, nu mi-ai zis.
– Da, mă, trebuie să-ți zic eu tot ce trebuie să faci.
59 de vizualizări
Simo, esti prea prapastioasa. Numa’ a saptea defenestrare a pisicii este ireversibila.