De cînd a scăpat de grija de a-și păstra locul întîi în lume, Simona Halep joacă mai bine. Se cunoaște și că, în perioada de după accidentările de anul trecut, nu numai că s-a antrenat mult, dar a și reflectat asupra relației sale cu adversarele. De aici a apărut o (aproape) nouă Simona Halep. A avut timp să-și perfecționeze serviciul și să devină mult mai agresivă ca înainte. Mai mult însă, a reușit, treptat, să se concentreze asupra fiecărei partide în parte și să-și regăsească plăcerea de a juca. Spusele ei, că în acest an vrea să fie mai relaxată decît înainte, au fost, cred, prost înțelese. Simona Halep cred că a vrut să spună că nu mai vrea să joace „cu sufletul la gură”, ceea ce o făcea înainte să-și piardă stăpînirea de sine atunci cînd adversarele îi luau mai multe game-uri la rînd. Așa se explică de ce n-a pus la inimă eliminarea timpurie pe zgura de la Paris și de ce antrenorul ei a declarat, stîrnind rîsete, că Simona se pregătește pentru iarba de la Wimbledon.
Meciul extraodinar din finala împotriva Serenei Williams a venit după rezultate excelente în partidele anterioare, cînd Halep a atacat atentă fiecare punct, decisă să-și impună jocul, chiar și atunci cînd pierdea game-uri sau și un set. Înainte, Simona se lua la harță cu antrenorul. Asta încă de pe vremea lui Cahill. Acum ea a ajuns la concluzia că, pînă la sfaturile antrenorului, ea însăși trebuie să-și ajusteze jocul pentru a cîștiga. Așa că perioada în care Simona a concurat fără să aibă antrenor a făcut-o să-și dea seama că pe teren ea însăși e primul ei antrenor. Și dacă a ales să-și ia ca antrenor un român, fără mare carte de vizită, de la care nu aștepta sfaturi miraculoase, asta îmi întărește presupunerea.
Ceva din eleva silitoare care a fost pînă de curînd Simona Halep există și azi. A primit sfaturi și de la Cahill, și de la Ion Țiriac înainte de meciuri, dar pe teren s-a folosit de ele așa cum a crezut ea de cuviință.
În partida cu Serena Williams, Halep a fost pretutindeni pe teren, dar nu pentru a cîștiga din defensivă și cu mingi mai bine țintite decît cea care a tot bătut-o prin turnee, ci pentru a-și impune ideea de joc, ceea ce înainte Simonei Halep nu i se prea întîmpla. Cîștiga dacă avea o zi bună și pierdea dacă adversara venea peste ea, indiferent ce sfaturi îi dădea antrenorul. Acum, Simona Halep, calmă și fără povara primului loc în lume, are șanse să redevină numărul unu, fără să se mai gîndească la asta, urmărind ca pînă acum și jocurile rezultatelor concurenței. Fiindcă dintr-o aromâncă supărăcioasă și uneori imprevizibilă, în venele Simonei zburdă acum liniștit sîngele marilor noștri aromâni-români cu stofă de învingători.
Chapeaux bas,monsieur Teo !!!