Nu doar pițipoancele își pun boturi și țîțe. Chirurgia plastică a avut trecere și la cocalarii ajunși în Parlament, în guvern, în primării sau la Președinție. O lungire de buzunar, o îngroșare de ceafă, o dublare de gușă vezi la tot pasul. Durerile sînt resimțite de obicei în penis, iar pacienții plîng rar și numai la Curtea de Apel. Sînt atîtea operații efectuate clandestin în instituțiile statului, pe banii contribuabilului și fără declararea veniturilor, încît ai sentimentul că întreaga țară e cazată la Spitalul de Arși. Arși la ANAF, arși la lumină, la gaze și la electricitate, arși la autostrăzi, la Educație și la Sănătate, arși la pompa de benzină, la respectul de sine și la viitor, românii ar putea declara arsuri de gradul cinci pe întregul corp național. Un popor plin de funingine și bășici, care nu se mai vindecă de atîta amar de vreme, ar putea să-și pună pielea pe băț și s-o ia ușurel spre sfîrșitul istoriei, într-o procesiune a jupuiților care nu mai au nimic de pierdut sau de sperat.
Grupul de chirurgi plasticieni capturat de procurori făcea, în fond, terapie de masă. Să strîmtezi libertatea de exprimare a unor labii, să scurtezi trompa prin care aspiră etnobotanice vedeta dance din Carcaliu sau să injectezi într-o fată din Băicoi tot siliconul fabricat la combinatul din Borzești înseamnă să acorzi semenilor tăi primul ajutor. Depresia, dezamăgirea, deteriorarea – cei trei "d" ai regenerării naționale pe care ni-i tot propun guvernele – cer, iată, acest tratament.
Există, desigur, la Spitalul de Arși, și fals în acte, și evaziune fiscală, după cum există și prostia medicilor de a tîrî statul în afacere și a deconta la CNAS costul unor operații imaginare, de care se puteau lipsi. Dar, înainte de aceste aspecte judecătorești, există o echipă de chirurgi care funcționa fără pauză și fără erori, ca o mașinărie nemțească de produs sănătate, tenuri netede și bani. Într-un cadru instituțional potrivit, doctorii ăștia ar fi făcut o clinică să duduie. Acum vor face pușcărie și mă întreb ce înseamnă banii adunați de fiecare la saltea pe lîngă pierderea unei duzini de experți în chirurgie reparatorie. Niciodată, de acum încolo, în biografiile lor traumatizate, nu vor mai fi pomeniți bolnavii salvați sau nesfîrșiții ani de studii. Sînt hoți, de bună seamă, dar împinși de sistem să devină. Cu ei după gratii, criza de medici în care se zbate România devine și mai înfricoșătoare. Într-o monarhie medievală un pic luminată, soarta lor ar fi fost decisă pe loc: despotul le-ar fi pus la picioare un spital modern și și-ar fi comandat el însuși o pereche de țîțe.
Medicii români sînt plătiți la fel ca medicii nemți doar în Germania. Ei învață la fel de bine și muncesc mai mult decît o fac colegii lor europeni, dar diferența de salariu e donată de statul român clientelei politice. Atît Sănătatea, cît și sănătatea românilor au încăput de două decenii pe mîna unei serii de incompetenți, întreruptă cînd și cînd de hoți. Hernia de disc operată la Viena a președintelui Băsescu nu roșește atunci cînd proprietarul ei vorbește despre corupția din spitale, după cei zece ani de mandat. Nici inima operată la Paris a președintelui Iliescu, nici genunchiul operat la Toulouse al premierului Tăriceanu, nici tiroida operată în Germania a premierului Năstase și nici sutele de coaste, inimi, bile sau rinichi tratate în clinicile aurite ale Occidentului nu se simt în vreun fel apăsate de drama medicală a poporului pe ai cărui bani s-au tratat. Medicii străini sînt mai buni fiindcă sînt plătiți cu bani pe care ai noștri trebuie să-i fure.
Chirurgia plastică – aia adevărată – subțiază bugetul de stat, mărește sînul ca să încapă acolo tot ce strîngi de-a lungul mandatului și repară, în Insulele Virgine, toate curvele din politică. Dacă simți pe obraz buzele botoxate ale președintelui Băsescu sau ale premierului Ponta, să știi că aia e pupătura democrației.
