Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Spital de soia

Zoom Spital de soia

Pare că luxul – da, luxul, nu râdeți – din sistemul nostru de sănătate e ceva scăpat de sub control. Atât de îmbuibați sunt oamenii, că au ajuns să se bată cu mâncare. Mai urmează să vedem concursuri de băut perfuzii și putem închide șandramaua. Probabil că, la ora la care citiți textul, deja ați văzut filmarea în care un ambulanțier admonestează un pacient folosind la mișto un baton de salam.

Filmarea a fost distribuită și de ministrul de interne, Carmen Dan, care s-a arătat profund oripilată de gest. Cel mai probabil, doamna e îngrijorată de concurență. Se bagă și cadrele medicale pe domeniul ăsta cu bătaia și rămân jandarmii fără loc de muncă, asta ca să nu mai spunem că e păcat să bați oameni cu mâncare când alții mor de foame, nu? Pentru așa ceva există pulane, chiar nu e necesar să ne batem ca niște „burgheji“ elitiști.

Și dacă vorbim despre elitism, merită să ne amintim că, în 2011, Guvernul dădea o hotărâre prin care 67 de spitale erau închise și sugera primăriilor să le transforme în cămine de bătrâni. Noi încă de pe atunci ne permiteam să fim plictisiți de treaba asta cu sănătatea. Pare că 2011 a fost anul în care România se pregătea să plece din România și probabil că planul era unul simplu: cine nu a plecat o să plece oricum și ce mai e pe-aici, prin curte, închidem, dăm pomană sau redăm naturii. Că spitalele alea ar fi devenit cuiburi de păsărele, doar că erau plecate și alea în țările calde, așa că le-au transformat în cămine de bătrâni.

Într-un sistem de sănătate mult subfinanțat, statul și-a permis luxul de a închide unități ce ar fi tratat cazurile ușoare și a aruncat pacienții în poala secțiilor de urgență din spitalele mari, care ajung acum să gestioneze problemele a sute de pacienți în fiecare zi. Între timp, dispensarele de la țară au rămas la mâna primarilor, care pot sau nu să acceseze fonduri europene pentru a le reda comunităților. Dar cel mai probabil nu este vorba despre rea-voință, ci despre faptul că noi ne gândim foarte mult la viitor. Nu facem autostrăzi pentru că acuși vin mașinile zburătoare și nici nu mai îngropăm bani în spitale pentru că, în curând, fie încălzirea globală ne curăță pe toți, fie știința va descoperi formula prin care să ne facă imuni la boală. Hai, că nu poate fi atât de complicat. Statul român e deja imun la orice vor cetățenii lui. Alții de ce să nu poată descoperi alte tipuri de imunitate?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]