Stabilitate, că-i mai scumpă decât toate

Din noiembrie 2021 România se chinuie să supraviețuiască în zodia stabilității. Stabilitatea politică inaugurată odată cu preluare funcției de prim-ministru de către gângavul general Ciucă, pe 25 noiembrie 2021 a venit după 6 ani în care Klaus Iohannis, președintele României ales în noiembrie 2014, a căutat mai degrabă un guvern al lui decât o guvernare stabilă pentru România. Doar că „guvernele lui” au avut viață scurtă, fiind formate prin negarea rezultatelor alegerilor generale și bazate doar pe ambiția bolnăvicioasă a unui om care a dovedit că, de fapt, nu are vreun plan în care să aibă nevoie și de un guvern.

În 2015, la un an

de la alegerea în funcția de președinte, Klaus Iohannis a forțat plecarea premierului PSD, Victor Ponta, în urma nefericitului accident de la Colectiv. Cu o satisfacție prost mascată, președintele a emis celebrele-i cuvinte: „A fost nevoie să moară oameni…”. Totuși, nu faptul că oamenii respectivi nu muriseră încă l-a ținut pe Ponta în funcția de premier chiar și după pierderea alegerilor prezidențiale din 2014, ci faptul că PSD, chiar dacă dispăruse USL-ul, tot avea 59 de senatori și 150 de deputați. Cu voturile celor de la UDMR, PSD avea majoritatea necesară pentru a forma și menține guvernul.

În ciuda acestui fapt și în ciuda faptului că mai era un an până la alegeri, președintele Iohannis a forțat un nou guvern. Unul tehnocrat, chipurile, condus de Dacian Cioloș. În perioada în care România a fost guvernată de primul guvern al lui Klaus Iohannis, guvern care nu rezultase în urma vreunor alegeri, nu s-a întâmplat nimic deosebit, nu s-au înregistrat succese economice notabile, nu au întreprins reforme, nu s-a petrecut decât o bulibășire accentuată a unor domenii marginale, au fost concediați oameni care și-au recăpătat apoi posturile cu celeritate și cam atât.

Primul guvern al lui Klaus Iohannis a avut o contribuție majoră, însă, la câștigarea alegerilor parlamentare din 2016 de către PSD. În ciuda atacurilor venind dinspre PNL, dinspre președinte și dinspre noi apăruți USR, PSD a obținut 67 de senatori și 154 de deputați. Cu cei 9 senatori și 20 de deputați ai ALDE PSD nu a mai avut nevoie de UDMR pentru a guverna.

Dar Klaus Iohannis nu

a fost de acord cu rezultatul alegerilor și a început o lungă serie de șicane.

În primul rând a refuzat să desemneze pentru funcția de premier persoana propusă de către PSD. Premieră în istoria României de după 1990, președintele nu voia să desemneze un prim ministru indicat de către partidul care câștigase alegerile și avea și majoritatea în parlament. Nici măcar nu a motivat de ce refuză să o desemneze pe Sevil Shhaideh drept prim-ministru. Pur și simplu a refuzat și atât.

Chiar dacă a acceptat a doua propunere de premier venită de la PSD, Klaus Iohannis a refuzat să recunoască faptul că partidul său, PNL, a pierdut alegerile parlamentare din 2016, obținând un scor de doar puțin peste 20%.

La jumătatea lunii ianuarie 2017 au început protestele de stradă, care au creat atmosfera generală până la finalul anului 2019. Iscate, chipurile, ca urmare a unei ordonanțe de urgență pe teme juridice, protestele care au debutat pe 18 ianuarie 2017 și au continuat sub diverse forme până în mai 2019 au avut drept scop principal schimbarea guvernelor PSD, deși acesta era partidul care câștigase alegerile.

Între ianuarie 2017 și noiembrie 2019, PSD a schimbat trei premieri, dar a refuzat să-i dea lui Klaus Iohannis ceea ce-și dorea: guvernul lui. De-abia pe finalul lui 2019, când chiar și PSD-ul știa că va pierde alegerile prezidențiale pe mâna Viorică Dăncilă, Klaus Iohannis a reușit să-și pună al doilea guvern al său din carieră, guvernul Orban, fără ca înainte de asta să fi avut loc alegeri parlamentare. La acel moment, PNL tot 20% din parlament avea, nu se schimbase nimic.

La sfârșitul anului 2020,

PNL a pierdut din nou alegerile parlamentare, obținând aproximativ 25% din voturi, față de cele 29 de procente ale PSD. În termeni de mandate, PSD a obținut cu 6 senatori și 17 deputați mai mult decât PNL.

Cu toate acestea, Klaus Iohannis a mers mai departe cu ideea guvernului său, desemnându-l drept premier pe Florin Cîțu, care avea să guverneze mai puțin de un an cu complicitatea USR. Guvernele Orban și Cîțu ale lui Iohannis au fost absolut dezastruoase. pe vremea lor a început să fie depășită ținta de deficit bugetar, datoria publică a crescut vertiginos și așa mai departe.

În noiembrie 2021, în sfârșit, după negocieri îndelungate, Iohannis a binecuvântat coaliția PSD-PNL și rotația la guvernare, începută cu Ciucă drept prim ministru, urmat de Ciolacu.

Până la urmă, în cei zece ani

de mandat, Klaus Iohannis a avut 5 guverne ale lui: Cioloș, Orban, Cîțu, Ciucă și Ciolacu, ultimele două fiind „guvernele stabilității”. patru din aceste guverne (Orban, Cîțu, Ciucă și Ciolacu) au reușit să ducă datoria publică a României de la 70 la 172 de miliarde de euro în doar 5 ani, îndatorând țara cu 20 de miliarde de euro în medie pe an. Din 1990 până în 2019, aducă în 29 de ani, România împrumutase 70 dem miliarde de euro, în total, iar din 2019 până în 2024 împrumutase, în doar 5 ani, 102 miliarde. Iar anul încă nu s-a încheiat, mai e loc.

După 10 ani de mandate prezidențiale, Klaus Iohannis lasă în urmă o democrație șubredă, o economie la pământ, o țară din ce în ce mai plină de datorii și o armată execrabil înzestrată, în ciuda sumelor enorme pompate în ea din 2017 încoace.

Și ne-a mai lăsat ceva Măria Sa: stabilitatea.

Indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie și decembrie, următorul guvern va fi tot unul format din PSD și PNL. Cel ami probabil, însă, PNL va avea un rol minoritar, pe măsura scorului de la parlamentare, care va fi mult sub 20%.

Deocamdată, la nivel local, sunt blocate toate negocierile care ar putea duce la stabilirea viceprimarilor municipiilor reședință de județ și a vicepreședinților consiliilor județene, acolo unde nici PSD și nici PNL nu dețin majorități clare. Organizațiile locale nu au voie să negocieze cu AUR până la turul al II-lea al prezidențialelor și sunt puse pe pauză și negocierile dintre PSD și PNL, cel puțin până la parlamentare.

Indiferent, însă, de cine va ieși președinte al României, viitorul guvern va fi format, în numele stabilității, tot în jurul PSD și PNL. De asemeni, indiferent dacă vor câștiga sau vor pierde prezidențialele, Ciolacu și Ciucă nu vor mai conduce partidele pe care le conduc astăzi.

Felicitări, Klaus, ți-a ieșit. Ce, nu știm, dar bine nu pare a fi.