Știți care-i problema cu Europa? Are prea mulți conducători și prea puțini lideri.
De trei ani încoace (de la falimentul Lehman Brothers), politicienii europeni se codesc ca fata mare la măritat cînd e vorba de luat măsuri (din ce în ce mai) dure pentru evitarea unei catastrofe. Și, ce să vezi, exact spre asta ne îndreptăm acum: prăbușirea monedei euro înseamnă prăbușirea ideii europene, a pieței comune, a super-statului european. Iar de prăbușirea monedei euro ne separă, practic, doar piața de obligațiuni a Italiei. A treia piață de obligațiuni de stat din lume. Și care dă semne masive de "iritare" (ce ne mai place să vorbim în eufemisme!).
Cum naiba s-a ajuns aici? După șaizeci de ani de eforturi integratoare, după douăzeci de ani de prosperitate continuă și statut de superputere (soft, dar totuși putere – și asta, e drept, fin'că a picat URSS-ul iar americanii aveau treabă în altă parte), în mai puțin de trei ani ideea de Europă Unită a ajuns să încaseze atît de multe lovituri, că e de mirare cum de nu s-a fluierat încă knock-out-ul.
Ce-i mai surprinzător, însă, e că loviturile astea sînt aplicate de "ai noștri". Pe bune, luați istoria deciziilor europene vizavi de crizulița subprime, de criza băncilor autohtone expuse la produsele derivate cu suport pe ipoteci subprime, de crizoiul datoriei suverane a Irlandei și Portugaliei, de crizălăul falimentului grecesc. Știu că n-o veți face, așa că vă sumarizez eu: too little, too late. În absolut toate situațiile nasoale din ultimii ani, politicienii europeni au părut buimaci, dezorientați, inepți și mult prea lenți. Parcă se întrebau mereu dacă e adevărat ce li se întîmplă. Parcă așteptau ca problema să dispară de la sine. Surpriză, n-a făcut-o. Ba, din contră, problema a crescut încît acum acoperă tot orizontul.
Singurul răspuns, indiferent ce se întîmplă, pe care-l repetă obsesiv toată clasa politică a Europei este mantra austerității: reduceți costurile, tăiați din investiții, puneți capac programelor sociale. Adică o reducere pînă la ralanti a motoarelor consumului. Sigur, e și asta o idee ca să păstrezi mașina intactă, doar că nu înaintează. Și consumă benzină degeaba. Iar asta, doar din cauză că nemții încă mai visează urît după hiperinflația din anii '20. Mi-e teamă că e timpul ca europenii să-i imite pe americani: să dea drumul la tiparnițe. Și n-au foarte mult timp s-o facă. Iar intervenția Băncii Centrale Europene în sprijinirea Italiei (așteptată de către investitori ca să le mai revină pulsul) e doar o soluție temporară. Necesară, în ciuda opoziției germane, dar insuficientă. În final, BCE doar trage puțin de timp.
Timp în care politicienii ar trebui să înceteze să ia măsuri pe baza sondajelor de opinie și să aibă curajul de a-și asuma niște decizii care i-ar putea costa viitoarele alegeri. Dar ar salva super-statul european.
Nasol, nu? Depindem de speranța ca niște oameni politici să acționeze concertat și împotriva instinctelor lor de politicieni, dar pentru binele comun. Nu știu despre voi, dar eu nu prea mi-aș risca banii pe șansa asta. Chiar, care o mai fi paritatea euro-dolar?
hahahahahahahaha :-)))))))))))))))))))))))))))))
Subtzirel domnule, asta deduceam si singur daca citeam Financial Times. Ma asteptam la niste revelatii fenomenale, cu americani, OZN-uri si mititei oferiti gratis la semnarea contractului de credit ipotecar. Ce vrei sa faca astia domnule, sa scoata bagheta magica si sa faca datoriile sa dispara? Au o problema mare si doar trei solutii. Orice ar alege tot noi catzavencii platim. Si cum noi romanii suntem si condusi de niste experti in finante globale, care plang la gura crasmii ca a crescut cedees-ul si mananca doar caviar pe paine, tot la aceeasi vale ne ducem cu totii. La valea plangerii.
Doamne-ajuta!
de nu stiu cind i se tot spune ca nu se pricepe. el nu si nu batman batman. tot ce face e sa scrie ce crede el ca pricepe din ziarele de propaganda economico-financiara britanica si americana. daca macar l-ar plati aia sa le raspindeasca propaganda.
Draga Tata Uraniu’,
Aicea ie ora de ieconomie locala si globala, nu spatiala. La ieconomie, politica, fotbal si calculatoare se pricepe toata lumea, da’ nu chiar asa de bine ca romanu’.
La noi ie bine si ie cald, s-a mai topit ghiata si mai prindem si cateo ciuara si mai mancam. Altfel ie complicata treaba.
Pan’ 2000 ierea unu’ care zicea ca bula dupe bula s-a bulit structura economiei mondiale. Astia nu l-a crezut, ca ei e mai dastepti, l-a crezut doar pa rubniniu’ ala, da’ si ala nu prea vroia s-o zica p’a dreapta, ca-si lua bataita.
Tiparnita e lucru’ dracu’. Pandora e o fata draguta si prietenoasa pe langa ea. Americanii n-o pornesc prea tare si oricum, n-o pot fac doar pentru ca au cojones, ci si pentru ca au multe d’alea nucleare, ca altfel si-ar lua-o rau. Criza subprime a fost generata tot de un fel mascat de pornit tiparnita.
Altfel asa-i. E musai ca politicienii sa puna mana pe carte, sa taca si sa asculte si sa-si invete bine lectia si sa puna mana sa faca ce trebuie la nivel legislativ. Ceea ce le va termina cariera dar poate istoria o sa-i treca la coiosi folositori, nu la zdrente care mai bine nu se nasteau.
e usor a scrie proza cand nimic nu ai a spune…
Pentru astia cu cresterea economica am un citat: Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.
Dobanda, mama ei. Cand mizezi pe crestere infinita imediat miroase a schema piramidala. Iar baietii astia de la think-banc o tin cu cresterea si consumul, vesnica poveste pe care o repeta si alti prosti pe la facultati sau televiziuni.
Discutand despre ideea ca sistemul financiar actual este un fel de caritas, imi punea cineva zilele trecute o intrebare interesanta pe un forum. Ce asemanare e intre unul care pune 1000 lei la caritas si se asteapta ca la sfarsitul anului sa aiba 6000 lei si unul care pune 1000 lei intr-un depozit si se asteapta la sfarsitul anului sa aiba 1070 lei ?
Voia sa zica de fapt ce diferenta e intre cei doi. Ati auzit de notiunea „doubling time” ? Primul caritas se va prabusi mai repede, al doilea mai lent. In final, un sistem bazat pe crestere infinita intr-o lume finita tot acolo ajunge. E asadar doar o chestie de timp. Rata de dublare si timpul de atingere a limitelor, ori ca vorbim de bacterii intr-un borcan, ori ca vorbim de 6 miliarde oameni pe o planeta, ori ca vorbim de sisteme financiare bazate pe crestere si dobanda.
Oamenii in ziua de azi au probleme cu intelegerea functiilor exponentiale. Demonstratia am mai pus-o pe aici, dar nu strica s-o mai punem. Iar zic ca lumea pricepe greu si uita repede. Matematic si logic, pentru cine e in stare sa inteleaga: http://blog.flavian.ro/2009/10/de-weekend.html
Ideea e alta, asta e ce se vede la suprafata. E a treia cadere a capitalismului, tinut, artificial, in viata de doua razboaie mondiale, ulterior de antagonismul cu blocul estic. „Vinovata” de situatia actuala este, de fapt, prabusirea sistemului comunist. E ca intr-un biotop, unde e nevoie de dusmani naturali, etc. Problema, in esenta, o reprezinta monopolul – varf de pseudodezvoltare capitalista. Ambele sisteme au lacune grave, materializate pe experimente facute pe intregi generatii. Cred ca singura solutie viabila e o economie capitalista, controlata de un stat socialist. Ce mai functioneaza actualmente, China si statele scandinave, se pare ca au inteles modelul. Restul, asteapta concluziile imbuibatilor de la Bruxelles, in marea majoritate niste marionete rupte de viata reala.
sa traiesti si sa muncesti tu in China.