Primar în 1992, reales în 1996 şi 2000; între 2003 şi 2006, ambasador în Cuba, iar din 2008, preşedinte al CJ Iaşi. „E căsătorit şi are doi copii“, se încheie pagina Wikipedia dedicată lui Constantin Simirad – căci despre el şi ei este vorba.
Lucian, cel mare, e şef de serviciu la Aeroport, angajat al tatălui şi al statului care ocroteşte familia: soţia Irina a fost ocrotită cu un post în Agenţia de Dezvoltare Intercomunitară Euronest (al cărei preşedinte e – coincidenţă! – socrul Constantin), prin angajare directă: „Cred că sînt unele discuţii, dar avem doi copii şi trebuie să-i întreţinem. Ne gîndim la binele lor, nu la gura lumii!“, spunea ea pentru Ziarul de Iaşi. Pe lîngă copii de întreţinut, are şi un cumnat, Costel, frate cu Lucian şi, pînă în octombrie 2010, subaltern al tatălui, în cadrul Biroului de Informatizare. Rudele ţi le dă Domnul; prietenii ţi-i alegi. Simirad şi-a ales vechile secretare, să-i fie alături la bine şi la foarte bine: Dorina Chişcă, acum consilier la Direcţia de Proiecte Europene, şi Laura Leonte, tot consilier, în Compartimentul de Relaţii Internaţionale. Nu pomenim veniturile lor, că ies în stradă ceilalţi bugetari şi leşină de la căldură! Fiind de funcţionari publici, posturile vor rămîne şi după 2012 calde, iernile, şi răcoroase, vara, indiferent de condiţiile meteo. În cadru mai apare şi Cornelia Ursu, manager în Direcţia de Proiecte, sora Dorinei Chişcă şi fina preşedintelui CJ. Pe undeva e omeneşte că Simirad vrea să fie înconjurat de oameni cît mai fini, eventual ai lui. Dar la atîta năşeală a mai dat şi rateuri: o dată vede naşul chestia finei, dar alt fin, Constantin Adăscăliţei, vicepreşedinte la acelaşi CJ, i-o cam arată pe a lui destul de des, prin declaraţii publice, cînd îl acuză ba de şpăgi, ba că i-a pus microfoane în birou etc. Deşi orice naş îşi are naşul, Simirad pare liniştit ca un naş de la CFR, mînă în mînă cu supranaşul. Despre care, în cazul de faţă, se zice că ar fi Flutur.
