Fotografiat pentru prima dată din interior de Sorin Frunzăverde, statul poliţienesc nu are trăsaturile clare. Fotografului i-a tremurat mîna, imaginea e mişcată. Cu toate astea, i se pot distinge urechile mari, ciulite, buzunarele umflate, pline de bani, şi chelia. Statul poliţienesc, schiţat în fugă de un şef PDL, e statul modernizat de preşedintele Băsescu, adică un stat prins cu democraţia în sîn şi bătut opt ani cu ciomagul de Securitate.
Cele mai multe vînătăi i se pot vedea în partea economică, unde statului poliţienesc îi lipsesc bucăţi mari de ţesut şi cea mai mare parte a resurselor. Zona libertăţilor individuale şi zona independenţei presei sînt aproape la fel de tumefiate, dar statul poliţienesc şi le-a acoperit cu destulă dibăcie, aşa încît nici nu se zăresc. |n zona inimii, acolo unde ar fi trebuit să fie dragostea, e o înjurătură de mamă, iar Justiţia a dispărut în urma traficului de organe. Musculatura statului poliţienesc se vede însă foarte bine, ea fiind reliefată pe grupe clare de muşchi, capabili să îndeplinească toată gama de servicii, de la Serviciul Român de Informaţii la celelalte opt. Trunchiul statului poliţienesc se curbează puternic în zona bazinului. Burdihanul în care stă depozitată averea şi voinţa, îi conţine şi capul, adică raţiunea de a fi. Strîmb, saşiu, duhnitor, vădind o putere de cocoşat, putred de bogat şi putred pur şi simplu, statul poliţienesc e o creatură eliberată de mintea bolnavă de sine a unui preşedinte greşit. Un monstru care se hrăneşte cu libertăţile şi cu timpul nostru, o matcă băloasă care puieşte mii de păduchi hrăpăreţi, cîte unul pentru fiecare post public.
Cu statul poliţienesc există mii de alte fotografii, mai bune decît ale amatorului Frunzăverde. Ele au fost publicate în ultimii şapte-opt ani, aproape zilnic, de ceea ce, cu toată agonia ei, s-a mai putut numi presă.







pe 30 martie, intre 5-8, ne stringem ca oile in fata cascioarei batrinului lupulii de mare
vino sa protestezi si tu, sudalme la calculator toata lumea scrie
Esti intr-adevar talentat, Doru Buscu.
Dumnezeule, portretul asta hidos e leit…
Daca ar fi Romania de acum stat politienesc n-ati mai scrie voi cum scrieti si n-ar mai exista revista voastra, cu care mai si castigati bani frumosi, nu-i asa? …As fi vrut sa va vad ce curaj aveati pe vremea lui Ceausescu.
D-le Buscu ati prezentat corect statul nostruS,,trîmb, saşiu, duhnitor, vădind o putere de cocoşat, putred de bogat şi putred pur şi simplu,,+Burdihanul în care stă depozitată averea şi voinţa, îi conţine şi capul, adică raţiunea de a fi. ,,.
toate aceste prezentari , sincer, ma fac sa ma cutremur si mai mult de ce va urma!?
Va mai putea oare natiunea noastra sa se ridice din mizeria morala si materiala in care a fost aruncata cu buna stiinta ?
ezitarile, degringoladele , imoralitatea, lipsa coloanei vertebrale pt.un blid de mancare a multor lideri de opinie a facut jocul si puterea gunoaielor din statul politienesc.
Pacat…mare pacat!
Tine-o asa. Scrii cu inima celor onesti. Bravo!