Înainte de ultimele alegeri locale de la noi, circula pe Facebook o imagine creată de echipa de campanie a USR-PLUS, cu un cetățean care făcea duș, fericit și plin de clăbuci, sub mesajul „Vă promitem apă caldă“. Poza a fost apoi denunțată la Antena 3 ca fake news al reziștilor. În primul rând, pentru că nu era în puterea primarului să ofere apă caldă peste noapte. Era vorba acolo de o întreagă rețea care trebuia modernizată de-a lungul a câțiva ani, lucru imposibil de făcut din pix, cât ai bate din palme, de o nouă administrație.
Apoi, s-a dovedit în lunile care au urmat că Nicușor Dan n-a făcut nimic, ba chiar problema a devenit mai pregnantă. Manipulare și fake news, au decretat iar cei care nu-i simpatizau pe USR-iști. Se vede aici o trăsătură importantă a acestor acuzații. Doar dacă nu ești din tabăra potrivită ți se pare că e fake news. Pentru orice votant USR era clar amestecul de ironie și speranță din acel mesaj. Nu se lăsa nimeni păcălit de promisiune, pentru că nici nu era o promisiune adevărată, ci un strigăt de luptă împănat cu glume și aluzii. Să-l declari minciună nu era altceva decât o eroare categorială.
E o caracteristică a poveștilor pe care le spunem: din interior, sunt legende urbane care asigură coeziunea grupului. Din afară, doar niște informații false, o deformare crasă a realității, niște minciuni ordinare. E cazul multor povești care circulă și acum, pe timp de război. A fost mai întâi Fantoma din Kiev, fictivul pilot de vânătoare, pe seama căruia erau puse, în primele zile, toate avioanele doborâte ale rușilor, inclusiv cele pe care le dăduse jos artileria antiaeriană. Apoi, au fost grănicerii de pe Insula Șerpilor, pe care toată lumea i-a crezut morți. După ce s-a dovedit că-s vii, captivi ai rușilor, doar dacă erai răuvoitor acuzai știrea falsă inițială.
Pe timp de război, fake news-urile abundă. Unele-s manipulări ale taberei adverse, altele legende care se nasc sub ochii noștri, ca să ne țină uniți. Fiecare știre falsă poate fi două lucruri în același timp, în funcție de tabăra în care te afli. Important e ca jurnaliștii să verifice informațiile, să relateze cu discernământ și să lase poveștile acolo unde le e locul, adică pe Twitter și pe Facebook.
