Miron Mitrea și Maricel Păcuraru s-au cunoscut atunci când erau ceva mai tineri, la facultate. Amândoi au absolvit, magna cum laude, instituția de la Poarta Albă, unde au studiat, perioade mai lungi sau mai scurte, din interior, sistemul penitenciar românesc.
După absolvire, fiecare a primit repartiție în funcție de note și, desigur, de relații. Maricel a ajuns să se implice foarte mult la televiziunea Realitatea (actualmente Realitatea Plus), unde deținea și încă mai deține pachetul majoritar de acțiuni, în timp ce Miron a prins un post mărunt de casnic. Avantaj Maricel.
În timp ce stătea prin curtea vilei și-și rodea unghiile, mai de plictiseală, mai de foame, Miron și-a adus aminte că, pe vremuri, a fost cineva și ar fi putut ajunge și mai cineva dacă n-ar fi avut seria aia incredibilă de ghinioane care s-a abătut asupra tuturor ălora care, începând cu Adrian Năstase, au crezut că pot domina nu unul, nu două, ci toate Serviciile la un loc. Ceea ce, până acum, n-a putut nimeni. Știți cum e: îl cârpești pe unul, se fisurează țeava la celălalt și încep să țâșnească informațiile. Până să repari acolo, încep scurgerile pe la îmbinări. Practic, n-ai cum să reușești și să astupi totul. Așa că ori le lași să-și facă damblalele și să te stropească din cap până-n picioare, ori te opui și te usucă de nu te vezi. La nivelul ăla al politicii, dar mai ales al afacerilor, tre’ să accepți ideea că e mai bine ca toată lumea să fie puțin umedă și să umbli cu lubrifiantul în buzunar. Iar dacă, la pisoar, câte unul se face că se întoarce să-ți explice ceva și te stropește, ca din greșeală, pe bombeu, zâmbești, îți ceri scuze și te ștergi, după care îi scuturi bărbătește mâna. Sau ce apuci.
Din perioada aia, când nu voia să înțeleagă că și el, dar și șeful direct, mai trebuie să și împartă, nu doar să strângă, Miron mai păstra niște nume și niște numere de telefon. Restul agoniselii se cam dusese. Așa că, încet-încet, din număr în număr, fostul șef de autobază, fost sindicalist și fost ministru, fost mare sculă pe basculă niște ani buni, a ajuns, iar, prin preajma Puterii. Nu în cel mai potrivit loc pentru o relansare, adică în gașca de strategie de campanie a lui Dăncilă, dar reabilitarea cere și sacrificii.
Cum obiectivul a fost necâștigarea alegerilor, iar Team Dăncilă l-a atins cu brio, a venit, încet-încet, și răsplata. Așa a ajuns Miron să se întâlnească din nou cu fostul coleg de cameră de cămin, Maricel. Bucuroși din cale-afară de revedere, cei doi au decis să-și vadă fiecare de feliuța lui, în așa fel încât, la finalul zilei de muncă, să se aleagă cu o felie mai mare, de care să se bucure împreună. Dar, ca să ajungă acolo, Miron l-a rugat pe Maricel să-i dea un șut în cur lui Cozmin, un băiat rău, care-l supărase tare pe Miron în tinerețile lor. Când te leagă atâtea cătușe comune, e greu să refuzi o rugăminte venită din suflet. Așa că atunci când Cozmin zbura pe fereastră, propulsat dorsal cum se cuvine, Miron intra pe ușă. Dar nu singur, ci de mânuță cu o mare doamnă, de care-l leagă ani buni de conviețuire sub diverse forme.
Acum, de ceva vreme, cei doi taie, spânzură și cer taxe de protecție. Nu de la dușmani, că n-au, ci de la foștii frați și pretini din partidul care le-a dat, de-a lungul timpului, mai multă pâine decât puteau duce. Pentru că, în general, așa-i la ăștia: dacă nu de la ai noștri luăm, dacă nu pe ai noștri îi băgăm la răcoare, atunci de la cine și pe cine? Deocamdată e work in progress și e interesant de văzut ce va urma. Căci va urma, să fim siguri de asta!
1 comentariu