Ce bal, ce artificii în Iran,
Mai Marii lumii joacă păcănele
și un francez pîrlit vinde umbrele
să nu mai zică “Davai ceas” Ivan.
Moartea-i atît de ieftină încît
poți înșira copiii pe o ață,
să-i poarte madam Trump cînd merge-n piață
ca pe un colier de scoici, la gît.
Și pacea care pute a război
vă rog s-o-mpachetați ceva mai bine
că azi nu se mai moare de rușine
nici miercuri nu mai are chef de joi.
Cum stăm pitiți în gluga de coceni
habar n-avem că la o oră fastă
Dubai se va muta la noi pe coastă
și-evreii, cu statut de moldoveni.
1.667 de vizualizări
Privind în gol la Luna plină
Mă uit pe-acest bizar ecran
pe care-ușor pot să măsor
cum, trecînd anul după an,
oasele tot mai rău mă dor.
Pe un covor, să-i zic persan,
în care mult, mult prea ușor
ne-am cufundat atîți mai an
azi bombe blînd cad în decor.
Și oameni plîng, și oameni mor,
nopți se adună în noian,
iar mingi de foc aștern covor
de Anul Nou. De un alt an.
Of, Doamne, uita-te la noi
cum năruit-am lumea Ta!
Seninul tot se face ploi
și ne preschimbă-n altceva.
Cu toată stima, A. Mătiță
Cât Dan este geometru și baci la Cotroceni,
Noi stăm cuminți aievea, în gluga de coceni,
Iar țara doarme-n pace pe timpii cei mai răi,
Cu Dan deștept — de veghe, la căpătâiul ei.
(După Vasile Alecsandrinescu)