Suveranismul, acest joint venture între ignoranță disperată și tîmpenie ticăloasă

“Tu ești Mesia. Și eu ar trebui să știu, că am urmat vreo cîțiva pînă acum!” era o replică excelentă într-un film care i-ar fi făcut pe cei mai daci dintre traci să urle “Blasfemie!”, gata să ridice pumnii tîrîiți prin țărînă ca să-i agite amenințător. Așa cum, probabil au făcut-o mii de conturi pe social media cînd Mini-Mesia de România și-a văzut șansele bătute-n cuie de urmașii romanilor. Și a simțit cum îl pătrunde și sulița rece a irelevanței politice. Nu, nu în coastă.

În viața reală, se pare că sînt din ce în ce mai puțini. E strict vina românilor care au plecat să se facă homosexuali în Vest în loc să caute bunăstarea muncind în Rusia. Bunicii lor asta au făcut plecînd în Siberia – poate în semn de protest că Brătianu, Maniu și toți ceilalți, ‘le Tămădău mamii lor de bandiți, au fraudat alegerile și au furat din voturile viitorului PCR. Și nu s-au mai întors, semn că le merge bine.

Puțini, dar sînt. Și amenință să fie iarăși mulți, adunați în jurul altui Mîntuitor vladimiruit. E clar că în perioada asta Mama Rusia e mereu gravidă. Și, pînă la un punct, îi înțelegi. Turma domnului candidat n-a venit singură să-și behăie sprijinul. A fost adusă. Nu cu ciomagul, dar cu o serie de guvernări proaste bîtă.

I-a adus România educată deplorabil, care nu și-a pus la intrarea în școală “Noi v-am adus aici că să vă tîmpim” pentru că, oricum, scoate analfabeți funcțional și panoul ar fi inutil.

I-a adus energia cu prețuri care i-ar face și pe cei mai cîinosi bișnițari pre-decembriști să murmure cu admirație. Și îi aduce spectrul scumpirilor energice din iulie. Spectru care îi face să murmure, precum Hamlet la vederea spectrului patern, “ceva e putred”. Probabil mîncarea din frigider, oprit pentru a nu duce la faliment personal.

I-a adus impotența electivă a organelor statului. De la Vlad Pascu ot 2 Mai și Laura Vicol ot Nordis pînă la dosarele Revoluției și  Mineriadei se întinde un lung șir de prescrieri și verdicte care fac sîngele oamenilor să fiarbă de revoltă. Revoltă care le pare și mai justificată atunci cînd văd că același stat se ridică la luptă dacă e vorba de piticul verde. Explică-le atunci că e doar  un caz de fetiș. Nu va crede nimeni, mai ales oamenii care își văd drepturile violate și caută salvarea politică în poziția misionarului.

I-a adus… dar ar trebui să cauți cu grijă de miniaturist chinez ce anume nu i-a adus de 35 de ani încoace. Însă – și asta e foarte important – nu i-a cărat nimeni în spate.

Orbiți de furie și disperare, ar vrea și ei să arunce înapoi cu ceva. Din păcate, au ales să arunce cu gîndirea critică. Se agață de speranța salvării cu disperarea creștinilor destinați să fie platou cald pentru leii lui Nero. Cred în natura mîntuitoare a marionetei deși singura legătură cu divinitatea e faptul că și Buratino, și crucea pătimirii au fost făcute din lemn. Înghit minciunile sfruntate propovăduite pe rețelele sociale de parcă acestea nici AI n-au mîncat, nici gura nu le miroase a propagandă. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă. Și cînd insiști să umbli cu capu-n traistă, asta devine o problemă majoră.

E comod să-i arunci în oala lui “Sînt prea proști ca să înțeleagă” și să-i lași să fiarbă de ură. Dar e greșit. Dăm la o parte ticăloșii, mercenarii și pe cei literalmente incapabili să gîndească. Rămîn restul. Multișori. Ei nu sînt proști. Ei refuză să fie deștepți. Pricep, măcar subconștient, că mîntuirea promisă e sufletu’, dar țin cu dinții de ea în ciuda unei minime judecăți, pentru că, iluzia odată spulberată, nu le mai rămîne decît dezolarea întemnițării într-o realitate fără de scăpare. Da, suveranismul s-a clădit pe frică. Asta și explică atitudinea patrioților gata să se facă preș în fața Rusiei, în speranța că aceasta nu se va șterge de ei pe picioare.