Nicolae Grigorescu – Dorobanțul. La prima vedere, e vorba de un singur personaj, însă o cercetare mai atentă a picturii ne va dezvălui că-n ea apar de fapt doi pitici într-o manta militară de dorobanț. E vorba, evident, de un pitic care stă pe umerii altui pitic, pentru a da impresia unui soldat de înălțime normală. Unii spun că sub cușma imensă de pe capul dorobațului se mai ascunde un pitic încă și mai mic, însă nu avem nici o dovadă în acest sens. Conform specialiștilor în istorie militară, piticii n-aveau voie să intre în Armata Română din cauză că erau prea scunzi, dar mulți fentau regula grupându-se câte doi-trei și urcându-se unii în spinarea altora. Unul dintre eroii bătăliei de la Grivița, ofițerul Valter Mărăcineanu, era de fapt doi pitici care proveneau din același sat din județul Dolj. Astfel, în timpul bătăliei doar piticul de sus a căzut răpus de gloanțe, cel de jos reușind să se pitească în portțigaretul unui camarad până la încetarea focului. Conform ziarelor din perioada interbelică, piticul de jos din componența lui Valter Mărăcineanu încă mai trăia, locuind în Parcul Cișmigiu, într-o căsuță de lemn pentru rândunele.
Ștefan Luchian – Anomone. Niște flori pe care Luchian i le-a pictat soției lui, cu ocazia zilei de 8 Martie.
Gustave Courbet – Originea lumii. Atunci când i s-a propus să facă reclamă unui salon cosmetic unde se făcea epilare permanentă, Courbet era un pictor obscur. Trăia în sărăcie și era ocolit de toată lumea, pentru că tusea lui insistentă sugera o tuberculoză netratată. Originea lumii a fost însă un succes absolut. Și nu doar pentru salonul de epilare permamentă. Courbet a devenit cunoscut peste noapte, la fel ca păduchii lați care apar în tablou. În final, s-a dovedit că n-avea tuberculoză, iar tusea era de la țigări.
