Comisia de la Veneția, între ultimul Mesia și Baba Yaga
Există locul ăla comun numit Înalta Poartă. Când nu mai știe ce argument să arunce într-o discuție, o parte (nu mereu aceeași) începe să vorbească despre obiceiul slugarnic al românului de a se închina la Înalta Poartă. Sau de a merge acolo cu peșcheș, pentru a obține mazilirea altera pars. Fără audiatur. Asta auzim de fiecare dată când o dispută internă este arbitrată (ca urmare sau nu a unei pâri) de către vreun organism extern căruia ne-am afiliat de bunăvoie. […]