Nici o distracție fără explicație
În vremurile de – cum să le zic? – de veselă-tristă amintire, Partidul Comunist Român știa una și bună. Oamenii (cetățenii sau, mai bine zis, pulimea) erau prea proști să înțeleagă arta. Nu aveau destulă conștiință. Mai ales arta era foarte periculoasă. Izvorîtă din capetele unor ciudați, ea putea schimba prin cuvinte, sunete sau culori direcția sănătoasă pe care se angajase tînăra noastră republică. Și, privind la caraghioslîcurile acestor muște la arat, partidul a decis că nu se poate. Doar […]