Învățătorul care n-a mai înviat
În 1878, Munții Călimani fremătau de voioșie. Satele risipite la poalele lor, curate și viu colorate, respirau aerul proaspăt al pădurii înfrățite cu agricultura de pășune, cu vînătoarea și, acolo unde nu era voie, cu braconajul, cu pescuitul păstrăvului-curcubeu, care, pînă să apară electricitatea, prospera în toate pîraiele iuți de munte. Livezile de meri, peri și pruni sfîrșeau pe de-a-ntregul în damigenele pîntecoase ale muntenilor, înviorîndu-le viața și, mai ales, serile înverșunate de iarnă cînd se punea la cale, după […]