În 1995, băieții de la Sarmalele Reci scoteau CD-ul premonitoriu Țara te vrea prost. Fiindcă, în cei 29 de ani care au trecut de atunci, țara a performat nesperat de bine în această direcție. De la prost la și mai prost. Mai precis, de la voturile pentru măscăriciul Securității, Corneliu Vadim Tudor, care făcea liste negre cu intelectualii pe care nu-i înghițea și promitea execuții pe stadion, cu mitraliera, țara a făcut un pas înainte prin voturile pentru două produse garantat ruso-legionare. Scandalagiii semidocți de cea mai bună calitate G. Simion și D. Șoșoacă. Un fost șef de galerie miraculos inspirat din trecut de Horia Sima, iar în prezent de FSB-ul lui Putin, și o distinsă patrioată abonată la cantina ambasadei Rusiei de pe bulevardul Kiseleff.
De la parlamentarul care știa ceva carte, țara se poate lăuda azi că a progresat la parlamentarul analfabet funcțional. De la miniștri ai Educației care vorbeau corect românește, am trecut la etapa superioară a miniștrilor care sclipesc prin grația cu care nu-și găsesc cuvintele și prin splendoarea unor dezacorduri care stîrnesc invidia analfabeților.
Primele semne că țara o luase pe direcția cea bună au apărut încă din 1990, cînd doamnele feseniste i-au aplaudat extaziate pe minerii invitați să facă ordine cu bîtele în București. Cînd repetenții persecutați de profesorii care nu înțelegeau ce vrea țara au jubilat văzînd cum minerii răspundeau aspirațiilor lor de a-i ciomăgi pe intelectuali și cît de convingător au demonstrat ei că la Universitate se poate intra în masă și fără examen.
Ceva mai tîrziu, țara a primit cu deplină satisfacție demisia ministrului Educației, Mircea Miclea, care a sfidat România profundă cu obrăznicia lui de a cere ca șase procente din sudoarea poporului să fie irosite pe învățămînt. Și asta tocmai în momentul augural cînd domnul Gigi Becali, acest minunat exemplu viu că românul n-are nevoie de școală pentru a reuși în viață, avea revelația că e de os princiar.
A socotit cineva cîte stadioane s-ar fi putut ridica în România din fondurile risipite pe învățămînt? Cîți bani care puteau fi mai cu folos întrebuințați pentru pariuri sau pentru sondarea norocului la păcănele? Cînd țara are nevoie de adrenalină îi prăduim veniturile ca să se anchilozeze tineretul pe băncile școlii! Atunci cine o să mai muncească pentru achitarea drepturilor inalienabile ale românilor asistați social? Oare nu se gîndește nimeni să apere demnitatea concetățenilor noștri care consumă „pe caiet“, în loc să aibă la dispoziție bani cu care ar putea scoate economia din criză? Iată o dovadă clară că încă nu sîntem suficient de proști. La fel cum n-am atins încă acel grad superior de prostie ca să terminăm cu teroarea vaccinurilor, cu examenele de bacalaureat, dar în primul rînd cu învățămîntul obligatoriu. Căci așa și numai așa vom ajunge la triumfătoarea unanimitate de a-l pune președinte pe G. Simion și premier pe D. Șoșoacă.
Magistral !
Magistral ! Dar Doamne pazeste…