De cînd s-a spart gaşca şi s-au împărţit sculele în trupa senzaţie a anilor ’90, în Manchester sînt pub-uri unde se ascultă Noel şi pub-uri unde se ascultă Liam. Din păcate, berea nu intră cum trebuie pe muzicile nici unuia dintre ei, iar cei doi fraţi se bat degeaba cu pumnul în piept – ambii umblă prin Regat cu cioara vopsită.
Un rău la fel de mare este nostalgia care-i macină. Noel* a scos din sertar, la propriu, cîteva piese care n-au intrat pe ultimele albume Oasis, iar pe altele le-a scris în aceeaşi notă, pentru publicul de stadion. Doar că publicul acela a obosit la Heathen Chemistry (2002), iar eu le-am dat papucii după Don’t Believe the Truth (2005). Am iubit trupa asta, nu zic nu, oricît de impostoare şi perversă a fost de-a lungul timpului, dar relaţia noastră se plafonase. Iar astăzi nu o mai recunosc, deşi e aceeaşi.
* Noel Gallagher’s High Flying Birds, High Flying Birds, Sour Mash, octombrie 2011.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. The Vaccines – What Did You Expect from the Vaccines? Un debut interesant şi revigorant, aşa cum mi s-a părut în luna martie, The Vaccines readuc în discuţie pop’n’roll-ul anilor ’60 şi punk noise-ul de canapea.
2. The View – Bread and Circuses. Deşi este un album prost, pentru creţul nesuferit şi trupa lui, acesta reprezintă o evoluţie. Oricum, handicapul rămîne acelaşi: ordinarismul.
3. Bombay Bicycle Club – A Different Kind of Fix. Pe acesta din urmă vi-l recomand ca pe cel dintîi. Băieţii care cîntă împreună de la vîrsta de 15 de ani par că abia acum s-au găsit. Omogen şi voios.
