Anul 2017 e departe. Între timp, s-au demodat postările politice de pe Facebook, iar protestele, foarte frecvente și încurajate atunci, acum sunt o amenințare pentru sănătatea publică. Au căpătat amploare, în schimb, discuțiile despre conspirații, care au devenit un fel de refren al umorului facil. În 2017 îl aveam doar pe Soros, dar între timp i s-au alăturat alde Bill Gates, antenele 5G și oculta mondială. E ca și cum, dintr-odată, poți să faci bancuri nu doar cu Bulă, ci și cu ardeleni, cu Alinuța și cu iepurașul. Plaja de umor s-a lărgit brusc și poți să combini toate personajele conspirațiilor în feluri pe care nici măcar Kama Sutra nu le-a anticipat. Niciodată umorul facil n-a fost mai facil. Pare că oculta mondială ne-a servit toate aceste subiecte de glume ca să ne distragă atenția de la agerimile pe care le pune la cale.
Dacă vrei să înțelegi conspirațiile, e puțin frustrant să dai doar peste explicații leneșe: oameni care vor narațiuni unificatoare, nevoie de sens etc. Poate că e ceva acolo, dar cum se explică popularitatea recentă a conspirațiilor? Oamenii au căutat mereu sens și au vrut mereu să lege universul din jurul lor într-o poveste coerentă, pe care s-o poată înțelege. De ce doar acum ne lovim de conspirații mai ceva ca de reclamele de pe YouTube?
Explicația pe care am găsit-o eu pornește din anul 2017. Era, pe atunci, o formă de divertisment să vezi cum oglindesc alde Antena 3 sau RTV protestele la care participai. Era amuzant să cauți minciunile flagrante pe care le spuneau și felul în care falsificau realitatea ca să se pupe cu imaginea lor despre viață și societate. Evident, la Antena 3 se vorbea despre proteste în termenii unei conspirații puse la cale minuțios de tinerii anti-PSD. Ce mi-a atras atenția atunci era că relatările nu greșeau prea mult factual vorbind, ci doar ca ton. Da, era o conspirație, însă într-un mod foarte banal și inevitabil, și numai pentru că Antena 3 vedea totul din afară. Normal că oamenii se vorbeau între ei și se coordonau, normal că aveau un scop politic (să dea jos guvernul controlat de Dragnea), normal că-și organizau resursele pentru a face rost de recuzită și că planificau mici stunt-uri de PR ca să ajungă la știri cu mesaje proiectate pe clădirea Guvernului. Nimeni nu-și imagina că ies în stradă spontan niște oameni care, întâmplător, s-au indignat din senin din cauza lui Dragnea.
N-avem chiar teoria conspirației, dar o teoremă a conspirației tot avem: s-ar putea ca niște acțiuni altfel banale ale unor indivizi să ți se pară o conspirație doar pentru că vezi lucrurile din afară, pentru că faci parte din altă tabără (politică) și îți vezi privilegiile amenințate de ei. Conspirația e ce pun la cale niște oameni cu care tu nu te-nțelegi.
Acum să apucăm explicația de la celălalt capăt. Oamenii care cred în conspirații n-o fac din cauza naivității, ci pentru că sunt foarte sceptici. Au motivele lor să nu creadă în varianta oficială. Poate că sunt niște singuratici care nu se pot integra în nici o gașcă și care n-au pe nimeni care să le dea un simț al realității, care să-i tragă de mânecă atunci când o iau razna. Găsindu-se în afara tuturor grupurilor, ei nu-nțeleg cât de firesc e să împărtășești cu alții aceeași viziune asupra lumii și nici că nu cazi de fraier dacă accepți varianta oficială.
Apoi, mai sunt grupurile de la marginea societății. Dacă ești rom și majoritarii te-au ținut în sclavie, iar pe urmă au încercat să te extermine în lagăre, poate că ai motive să te îndoiești atunci când îți zic de virus și de vaccinare. E un scepticism greșit acum, dar pe care-l poți înțelege, dacă te uiți la ce s-a întâmplat în ultimii 200 de ani. Și acest scepticism hrănește conspirațiile.
Ultimul nivel al teoriei conspirației ține de ideologie și de polarizarea politică de acum. Atunci când nu mai împarți un centru al spectrului politic cu adversarii tăi, atunci când îi vezi hăt departe în dreapta sau în stânga, e aproape normal să te gândești că pun la cale cele mai fanteziste lucruri. Încrederea a dispărut. Probabil că fac și ei ceva la fel de banal ca tine, dar, pentru că te simți amenințat, te gândești inclusiv că vor să-ți dea în cap cu antena 5G.
Asta este din ciclul „Cand creierul trebuie sa flatuleze!”.