The Trolling Stones: K-pop la rockeri și bilete scumpe pentru copiii cu bani

Hai să ne mai descrețim frunțile un pic, că altfel cine știe ce Yeti sau extraterestru votăm data viitoare. Păi, să vă povestesc cum am nimerit eu la un concert de K-pop. I-aș zice altfel, dar încalc standardele comunității. Am ieșit și eu să beau o bere că omu’ în Quantic. Și am nimerit în plin concert de K-pop de-ăsta. Dacă nu știți ce-i aia, e pop coreean. Putea să-i zică și Popcorn. Mă așteptam să nu am loc pe unde să-mi așez și eu posteriorul obosit. Aiurea, în zona de pub era liniște și pace. Ca duminica. La bar, libertate, frate, vorba lui Chirilă. Dinăuntru se mai auzeau, așa, niște chiote. Cel mai ieftin bilet era 200 de lei. Și cel mai scump, cu care îți făceai și poză cu „desenele animate“, era 550 de lei. Și cică unii și-au luat și câte zece bilete. Practic, concertul asta susținea toată economia Coreei pe o lună. Glumeam, nu săriți așa. Când se mai deschidea ușa, părea gol. Dar cică nu a fost. Se grupaseră în fața scenei. Ah, și să vă mai zic una. Ăștia de-au dat 550 de lei au avut și intrarea mai devreme. Vorba aia, dai un ban, dar stai în față. Băi, și nici nu s-a trezit bine berea, că s-a și terminat concertul. Când am văzut publicul mi-am dat seama și de ce a fost așa și de ce era gol la bar. Că a ieșit grupa mică, frate. Copii între 12 și 18 ani maximum, și câțiva părinți. Să-i fi văzut ce simpatici erau ei cu apele alea plate în mână. După ce s-au liniștit un pic, s-a făcut coadă la scenă. Patru cozi. Fiecare pentru câte un membru al trupei. Așa mi-au zis și mie oamenii. Cică pentru a bate palmă cu unul dintre „anime version“ ăștia, trebuia să scoți din buzunar 200 de lei. Eu cred că mi-am ratat cariera la faza asta. Eu aș fi făcut niște reduceri. Dacă te salut din priviri… 100 de lei. Pam-pam. Acum las și eu asta aici: „Companiile de management K-pop au fost criticate pentru exploatarea idolilor prin muncă excesivă și contracte restrictive, denumite „contracte de sclavie“ într-un raport al BBC. Potrivit The Hollywood Reporter, industria de divertisment din Coreea de Sud este cunoscută pentru lipsa de reglementare și organizare, iar idolii K-pop, adesea adolescenți, sunt nevoiți să repete și să performeze fără să doarmă“. Deci, cumva, merită banii. Deși nici Metallica nu cred că au fost așa scumpi. Oricum, e bine să vezi și altă lume, să vezi și tendințele ăstora mai tineri. Și viitorul sună… „manga“. Pentru că pe locul doi în preferințe e „trap“-ul și, pe trei, manelele. Sau e invers. Mai știi? Mai lăsați, dreacu’ TikTok-ul, mai puneți și voi mâna pe o carte, pe o revistă. Măcar de colorat, dacă nu de citit.