Căldură mare, nene! Toropeală de-a dreptul, că se dilată și categoriile muzicale, de se încalecă una pe alta și, când e să îți ajungă la ureche, nu mai înțelegi nimic. Unii s-au încins prea tare și au uitat să se hidrateze, alții s-au hidratat prea mult. Și totuși, în tot balamucul ăsta muzical de vară, aș identifica vreo trei segmente destul de difuz-clare.
Primul e muzica aia de vară care îndeamnă numai la destrăbălare. A doua categorie e compusă din fetele îmbrăcate sumar care suferă din dragoste. Și a treia categorie e Tudor Chirilă, un fel de Coldplay cu apucături activiste.
Tocmai a scos Smiley o manea. Fiind manea, a pus-o pe numele unuia Theo Zeciu. E o manea combinată cu „regetton“ de-ăla și se numește „VTM“, de la veatzamea, pesemne, cu toate că putea să fie cu F în loc de V și cu M-ul dublat. Păi, s-o fi gândit și el că, dacă „prinde“ pe stadioane, de ce să nu facă și el o piesă de-asta cu tentă? El o să zică că nu e manea, că nu înțelegem noi. Dar, ascultată cu atenție, e manea, tată. De la versuri și până la ritmurile orientale. Și are niște versuri: „Uite cum plutește pelicanu’ / Băieții au încins deja grătaru’“. Nici nu mai ai ce să zici la asta. Doar să lase pelicanul în pace să plutească liniștit. Să nu-l pună pe grătar. În rest, cântecul vorbește despre gagici, băutură, stat la soare. Ah, și zice Smiley că îl doare la „pălărie“. Apare și Alex Velea în clip, că e la modă cu cameo, pen’ că a scos și el alt clip în care vorbește fix despre același lucru. Doar că asta nu seamănă a manea, deși subiectul e fix același, că vara trebuie doar să te distrezi. Păi, și mai muncește cineva în țara asta? Eu cred că a mai rămas rest de la niște versuri și a ieșit de două piese.
A două categorie sunt fetele dezbrăcate, de exemplu Ruby, care cântă despre dragoste suferindă și amor ghebos. Lacrimi, ploaie, suferință. Într-o antinomie totală cu ce era exprimat mai sus. Așa se întâmplă când nu te prinde pelicanul. Piesa e fix ca vremea de afară. Întâi e cald, se încing asfaltul și creierul, apoi vine o ploaie de-asta cu multă iubire și suferință. Și se suferă!
A treia categorie de vară e Tudor Chirilă. Omul e, doar el, o categorie în sine, în care n-are loc nimeni altcineva. Ultima lui piesă e despre suferință, însă o suferință filosofică. Iubirea în sine e filosofică. Ar putea semăna cu Coldplay, dacă cei de la Coldplay ar putea să se ridice la nivelul lui Chirilă. Piesa se numește „O să fie bine“, ceea ce s-ar putea să chiar fie. Poate chiar și pentru liceenii ăia de la Liceul „Lazăr“, cărora le-a spus să plece din țară, ca un adevărat influencer activist ce e. Păi, să plece, dom’le, să plece, că, uite, în țară nu mai e nimic de ascultat. Cât să mai aștepte lumea să vină o nouă piesă de la Vama, care să încorporeze toate aceste trei categorii? Ca pe vremuri.
Domnul Maria nu prea poate sa își revină din nereușita de a fi fost prostul României prin căsătoria cu duduia Pistol, posesoare a unui impresionant palmares de medalii la tir (trageri).
Nu-i poti nega meritele lui Tudor Chirila. Nici la celelalte categorii, ca sa ma exprim asa – nu in contra directiei, ci in chiar ea (directia) de azi din limba (nu cultura, ca aia-i mai complicata) romana. Totusi, nu putem sa nu observam ca pe Ruby (vai! nu Tuesday) o doare (probabil) si fiindca are gheare. (N-am mai vazut asa mari, dar e drept ca eu nici nu vad multe – vazul e simtul meu mai slab. Si poate nu numai de-aia.) Nu poti sa nu te-ntrebi cum se sterge fata asta unde (ma scuzati) are ea de sters . Probabil, iti raspunzi, are arteziana, stiti dumneavoastra. Cit despre tatuaje, iar sa ma iertati, la prima vedere pare murdara. Dar vazul nu e simtul meu numarul unu. Altminteri, Chirila cinta de mult acelasi cintec, ii mai schimba versurile, normal ca a trecut la filozofie, altfel ostenea (bietul de el) la intelect. Dar nu cu asta am o problema, ci cu faptul ca are pareri despre orice, mai ales despre ce nu cunoaste. Ultima a fost aia cu fotbalul cind, de fapt, s-a incadrat in, ma scuzati, trend: ideea tuturor dupa zerotreiul cu Olanda a fost ca noi am invins: ca solidaritate, ca popor bun si primitor (zacusca, sarmale), ca alea-alea. Serios? Hai sa mai vedem cit de solidari ar fi romanii in cazul unui (Doamne fereste!) razboi! Mai ales aia care au deja milionul, mai ales pe aia sa-i vezi ce solidari sint (in Occident in secunda unu)! Da’ mai bine sa nu vedem!
Mai ramine Smiley (da, din pacate, ramine). In primul rind, ce (am trei litere-n engleza echivalind cu „ce”, nu le scriu) inseamna vtm?! Pe urma te gindesti ca pelicanul e trist fiindca, totusi, nu apare in videoclip. Eroii sint mereu altii, pelicanul e doar la „si altii”. (E ca-n Delta.) Apar tot niste domnisoare dezbracate, oare si ele sint in suferinta? Daca da, de ce? N-au unghiile destul de lungi, sau, poate de la noptile lungi li s-au facut la ochi pungi? Baietii tre’ sa fie si ei tristi, ca cara, saracii, ditamai cutia supradimensionata de bere (poate sa fie asta un pleonasm, dar stiti bancul cu pleonasmul, stiu ca ma repet, totusi nu puteam sa nu amintesc), toti am trecut prin asta. „Si cind mi-o fi mai rau tot asa sa-mi fie, doar o durere la palarie.” Iata ca ne intoarcem la filozofie. Filozofia lui Smiley. Si: da, e manea.
Long live rock and roll! (Daca se mai poate.)
Cu toata stima, A. Matita
Bine că nu sunt și lebede băgate la mijloc. Pe la mijlocul grătarului.