În Ministerul Sănătății nu trebăluiesc doar funcționari cu atribuții și competențe organizatorice în domeniul medical, ci și amploaiați cu veleități de legiuitori. Cînd primii o comit impardonabil, ceilalți se mobilizează și le creează gafeurilor alibiuri străvezii, cu o forțată aparență de legalitate, doar-doar ministerul va ieși, la final, fată mare.
Apărută ca o formă
de strîngere a curelei pe fondul crizei economice și aflată în vigoare și astăzi, Ordonanța de Urgență 26/2012 prevede, chiar în primul său articol, că instituțiile publice care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare. Doar pe cale de excepție, în situații temeinic justificate, în care activitățile juridice enumerate mai sus nu se pot asigura de către propriii angajați, respectiva ordonanță permite instituțiilor publice să achiziționeze servicii juridice, însă doar în condițiile legii și numai cu aprobarea ordonatorilor principali de credite.
Rămasă fără jurist, în iunie 2013, Direcția de Sănătate Publică Timiș (DSP) n-a mai scos postul vacant la concurs, ci și-a externalizat serviciile juridice, pe care le-a încredințat unui cabinet de avocatură din Timișoara, situația fiind valabilă și acum, după patru ani. Asta chiar dacă, pe hîrtie, organigrama DSP Timiș includea și include compartimentul juridic, ale cărui atribuții sînt enumerate expres (de la litera „a” la litera „o”) și detaliate în Ordinul nr. 1.078/27 iulie 2010 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, emis chiar de către Ministerul Sănătății.
Externalizarea în sine
n-ar fi fost o problemă, fiindcă e logic că, pentru a nu rămîne descoperită în litigiile din instanță, DSP Timiș putea opta pentru încheierea unui contract cu un avocat. Doar că această colaborare ar fi trebuit să funcționeze pe o durată determinată, pînă la ocuparea prin concurs a postului vacant de consilier juridic, și în nici un caz nu ar fi trebuit permanentizată, fiindcă asta contrastează flagrant cu esența OUG 26/2012.
Este adevărat, în vara lui 2013 era încă în vigoare și celebra OUG 34/2009, prin care se suspenda ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din instituțiile publice, numai că, la rîndul său, și această ordonanță prevedea anumite excepții. Astfel, ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, puteau aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor vacante unice cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget, prin post unic înțelegîndu-se acel post ale cărui atribuții, prin conținutul și natura lor, nu se regăsesc într-o altă componentă organizatorică, ori un post dintre cele aflate în compartimentele în care există numai posturi vacante. Or, în organigrama DSP Timiș figurînd un singur post de jurist, rămas vacant în iunie 2013, acesta putea fi scos fără probleme la concurs. N-a fost scos, nici atunci, nici pînă la această oră. Mai mult, externalizarea din 2013, permanentizată pînă în clipa de față, s-a făcut fără aprobarea ordonatorului principal de credite, Ministerul Sănătății (MS), așa cum prevede legislația în vigoare.
Cu lecțiile făcute și curioși
să înțelegem cum a fost posibilă încălcarea flagrantă a legii fără ca Ministerul Sănătății să aibă vreo reacție, am solicitat respectivei instituții, pe e-mail, cîteva precizări punctuale cu privire la această situație: copia referatului justificativ prin care DSP Timiș solicita MS externalizarea serviciului juridic, copia documentului prin care MS a comunicat DSP Timiș că este de acord cu externalizarea serviciului juridic, precizarea actului normativ în baza căruia Ministerul Sănătății a emis respectivul document, modalitatea prin care DSP Timiș a selectat cabinetul de avocatură, precizarea capitolului de cheltuieli bugetare din care au fost alocate fondurile pentru plata serviciilor juridice asigurate de cabinetul de avocatură, cuantumul sumelor plătite avocatului pînă la data solicitării, cu defalcarea pe ani și pe luni a respectivelor plăți.
Răspunsul ministerului
a venit după o lună și o săptămînă, dar așteptarea a meritat, fiindcă am avut confirmarea, o dată în plus, că peștele de la cap se-mpute. La fel ca frații lor de cruce de la vîrful Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care, anul trecut, ne livrau senini aberația că un președinte-director general numit interimar la conducerea unei structuri din teritoriu poate fi și un analfabet, acum, funcționarii din Ministerul Sănătății ascunși în spatele aceleiași semnături impersonale, “Biroul de presă”, au născocit o realitate paralelă. Admițînd că n-au descoperit în arhivă nici o aprobare a Ministerului Sănătății privind externalizarea serviciilor de consultanță juridică din cadrul Direcției de Sănătate Publică Timiș, expeditorii anonimi ai răspunsului ne-au oferit o interpretare hilară a OUG 26/2012. Citiți și vă cruciți: „În conformitate cu prevederile OUG nr. 26/2012 (…) entitățile publice care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare. Legiuitorul a prevăzut pe cale de excepție de la această dispoziție, în situații temeinic justificate, în care activitățile de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități, posibilitatea de achiziționare a serviciilor de consultanță numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite. Așadar, în condițiile în care nu exista angajat personal propriu de specialitate juridică, achiziționarea acestor servicii se putea realiza fără aprobarea ordonatorului principal de credite”.
De unde și pînă unde
scrie în ordonanța invocată așa ceva?! Nu scrie niciunde, e doar produsul halucinant al „brainstorming-ului” desfășurat vreme de o lună și o săptămînă de capetele luminate din Ministerul Sănătății, care s-au chinuit să găsească o soluție salvatoare pentru a ieși din rahat. În loc să-și recunoască eroarea de a nu fi sancționat atîta vreme acest derapaj și să solicite Direcției de Sănătate Publică Timiș reintrarea urgentă în normalitate, ministerul se face de rîs printr-o tentativă caraghioasă de ascundere a mizeriei sub preș.
Unu la mînă: esența OUG 26/2012 este că, pe cale de excepție, entitățile publice pot externaliza serviciile juridice doar dacă juriștii proprii nu fac față activității (prea multe procese sau prea complexe), nu presupune că instituțiile publice pot face din externalizare o regulă, că își pot înlocui juriștii proprii cu avocați privați. Doi la mînă: organigrama din toate direcțiile de sănătate publică din țară este identică și cuprinde compartimentul juridic, așadar prezența personalului de specialitate juridică este prevăzută în structura organizatorică, iar tot ce trebuia să facă DSP Timiș era să scoată postul vacant la concurs și doar în cazul în care, după ce acesta s-ar fi ocupat, s-ar fi constatat că noul jurist are nevoie de ajutor specializat, abia atunci s-ar fi putut achiziționa servicii de consultanță juridică, însă și achiziția respectivă se putea face doar cu aprobarea Ministerului Sănătății. Trei la mînă: situația aberantă în care se află Direcția de Sănătate Publică Timiș este unică în România; am verificat informațiile prezentate pe site-urile DSP-urilor din întreaga țară, concluzia fiind că marea majoritate a acestora au juriști proprii, în timp ce cîteva dintre ele au scos posturile vacante de consilieri juridici la concurs, astfel că, pe o perioadă determinată, pînă la ocuparea posturilor, au achiziționat servicii de consultanță de la diverse cabinete de avocatură.
Dincolo de contorsionările
la care au supus ordonanța 26/2012, trepădușii din Ministerul Sănătății s-au făcut că nu înțeleg restul întrebărilor: „Contravaloarea serviciului prestat (de consultanță juridică – n.r.) a fost în cuantum de 31.500 de lei, sumă aferentă perioadei 01.06.2013 – 31.12.2013”. Păi, noi întrebaserăm cît decartase DSP Timiș cabinetului de avocatură din iunie 2013 pînă în aprilie 2017, nu doar în cele șase luni din 2013! Apoi, nu ne-a lămurit ministerul cum a selectat direcția de sănătate respectivul cabinet – probabil a considerat că nu e treaba noastră…
Din 2013 pînă azi, la conducerile celor două instituții, Ministerul Sănătății și DSP Timiș, s-au perindat cinci miniștri și trei directori, dar anomalia a rămas nesancționată. Asta pentru că miniștrii și directorii vin și pleacă, dar birocrații cu veleități de legiuitori rămîn. Ei vor fi întotdeauna acolo, gata să susțină, fără nici o ezitare, că albul e negru și viceversa.
