Un misterios obiect zburător a aterizat pe aeroportul din Dunedin, Noua Zeelandă. Presa locală, obișnuită să se ocupe mai mult de dieta pinguinilor și depresia păsării Kiwi, a fost prinsă pe picior greșit. După o zi-două de șovăială, însă, a identificat obiectul: un avion Bombardier Global 5000, dotat cu amenajări opulente, avînd pictate pe coadă, discret, cercurile olimpice.
Dunedin e un orășel tăcut de pe coasta estică a insulei din sud, înconjurat de o natură pe care ați văzut-o în Stăpînul Inelelor, între două bătăi ale elfilor cu orcii. Apariția unui jet de lux a zdruncinat liniștea hobbiților mai ceva ca umbra vrăjitorului Saruman. Prin urmare, Ținutul de Mijloc s-a mobilizat și a descoperit că pasărea de metal a decolat de pe aeroportul românesc „Henri Coandă“ și se află în proprietatea companiei Air Țiriac.
Încet-încet, tainele s-au risipit. Ion Țiriac venise la vînătoare. Firma Venator, deținută de familia Fraser și renumită pentru fastul cu care aduce în bătaia puștii trofee ieșite din comun, s-a ocupat de tot. Cu terenuri de vînătoare în zona lacului Wanaka și condiții de cazare „de 6 stele“, Venator și-a făcut un renume din a distra miliardari și a tăia facturi din care s-ar renova, fără probleme, spitale regionale la Craiova, Timișoara și Iași.
Din ceea ce se poate vedea pe pagina de Internet a companiei, Țiriac e client vechi și prețuit. El apare în fotografii cu proprietarul, înveșmîntat în bucuria de a ucide animalul lipsit de apărare. Sătul să omoare mistreți în țarcul din Balc, Țiriac are aici la dispoziție alte specii: cerb lopătar uriaș, capră neagră europeană, capră de Himalaya, elani, berbeci, canguri pitici, iepuri și gîște sălbatice.
Dar trofeul cel mai rîvnit e cerbul scoțian (red stag), un animal cu ținută magnifică, din care hrana abundentă și spațiile largi au făcut un gigant. Cerbii roșii neozeelandezi ating greutatea unui cal și poartă pe frunte coarne arborescente nemaivăzute la alte cervide – pe cît de imense, pe atît de ingenios răsfirate. Trofeele din Wanaka sînt cele mai mari și mai invidiate din întreaga lume, iar dacă marele vînător Ceaușescu ar învia, e sigur că primul drum l-ar face în Noua Zeelandă. Poate nu-i întîmplător că îi îndeplinește acest vis chiar Ion Țiriac, cel care i-a luat armele de vînătoare lui Ion Gheorghe Maurer.
Uciderea cerbilor campioni are un preț pe măsură. Un masacru în grup cu tot cu trofee poate sări ușor de 100.000 de euro. Adunată cu transportul și cu celelalte costuri ale distracției, suma se poate dubla. Țiriac își poate permite și a demonstrat-o în repetate rînduri că, dacă e să ucidă, nu se uită la bani. La 85 de ani, cînd moartea e cea mai sigură versiune a viitorului, Țiriac continuă să omoare ființe lipsite de apărare, splendide și nevinovate, într-un ritual primitiv, sîngeros și inutil, împingîndu-le, parcă, înaintea lui, în neant. Și la fiecare împușcătură, care costă mii și mii de dolari, zguduie din temelii convingerea că banii te pot ajuta cu ceva.
Desi mistreții de la Balc sunt crescuți pt a fi împușcați de mustăcios cu tovarășii lui de afaceri, tot e greu de înghițit. La noi as fi de acord cu vânătoarea de urși (avem 60% din urșii Europei,cam 3000 ar trebui sa dispară) și de șacali
Chemarea strabunului neanderthalian il ideamna sa plece in cautarea hranei pentru femeia, in cazul lui ,femeilor lui. Ca altceva, in afara de carnea asta moarta, oricum nu le mai da.