Toamnă cu strigături: o scandare pentru fiecare

În vremuri de ciumă cel mai bine o duceau fabricanții de sicrie; în vremuri de proteste o duc la fel de bine fabricanții de materiale de propagandă. Stăm de vorbă cu unul dintre ei:

– Bună ziua! Cu ce vă ocupați?

– Eu nu vreau să fie bună ziua. Când e o zi bună oamenii sunt mulțumiți, nu protestează, deci eu nu vând nimic. Sunt Mitică, dar mi se spune Mitingă. De la miting.

– E al dumneavoastră câinele ăsta, care tocmai încearcă să mă muște?

– E Grivei, dar i se spune Grevei. Îl închiriem cu ora la greve și proteste, l-am dresat să sară la scutieri, să-i apuce pe sub scuturi.

– Am înțeles că produceți materiale pentru proteste, pancarte cu lozinci…

– Deviza noastră este „Să facem din pancartă o operă de artă!”. De toate artele, mai exact.

– Muzica, de exemplu, unde intră în activitatea dumneavoastră?

– Trebuie ureche muzicală să acordezi vuvuzelele. Una e o manifestație ușoară, de vară, alta e o acțiune serioasă. Dacă oamenii vor să-și bată joc de un șef mai mic, dăm vuvuzele cu sunet pițigăiat, care sună „Fiu-fiu! Pârț-pârț!”; dacă protestul e unul mare, la Guvern, cu probleme grave, le acordăm în La, de exemplu, să sune grav în modul eolian.

– Bănuiesc că artele vizuale au un rol important…

– La pancarte. Pentru bugetarii de lux avem pancarte de lux, unicate, pictate în ulei. Bolojan e ușor de făcut, o bilă cu sprânceană. Și cu ceilalți miniștri de acum e ușor, nici naiba nu-i știe după fețe, deci băgăm în locul lor poze de artiști. La scris lozinci folosim vopsea de calitate, să nu mai pățim ca acum câțiva ani.

– Când ce s-a întâmplat?

– A șters ploaia patru litere de pe pancarta cu „Miniștrii n-au scrupule!” și a ieșit altă aia…

– Ce anume a ieșit, mai exact? Fiți mai explicit, vă rog, să afle toți cititorii.

– A ieșit „Miniștrii n-au scru!”. Vă așteptați la altceva? Chiar sunteți obsedat?

– Pentru pensionari și bugetari săraci, profesori, ce pancarte aveți?

– Ușoare, să le poată căra, că sunt firavi, și de unică folosință, că sărmanii rezistă la cel mult un protest, după care cad din picioare.

– Cum îmbinați activitatea cu poezia?

– Compunem lozinci în versuri. Vine înainte șeful de sindicat sau de partid care organizează, ne dă nume de persoane și de probleme specifice, iar noi găsim rime și producem scandări.

– Îmi spuneți câteva, să se entuziasmeze și cititorii noștri?

– „Sunt sărman, că Bolojan mi-a luat ultimul ban!”. Asta e de pe vremea lui Stolojan, dar am adaptat-o. „Ministrul Nazare trebuie să zboare!”, „Decât Rogobete, mai bine Dragobete!” ori „Ministrul Miruță ne strânge de punguță!”

4.707 vizualizări