Frați români, ne-am scos! Înalta Comisie de la UEFA, după o matură chibzuință, și-a pronunțat verdictul: Nu sîntem rasiști!!!! Sebastian Colțescu nu este rasist, asistentul Șovre nu e rasist, întreaga brigadă de arbitri români de la meciul de pomină din Stambul nu-i rasistă. Bine că s-a decis așa, am primit firmanul de la Înalta Poartă din Elveția. Altfel, corecții neamului ar fi continuat să militeze tare și apăsat, eludînd evidența și bunul-simț. „E inadmisibil să spui că negrul e negru!“, s-a remarcat, imediat după agitatele evenimente de pe malurile Bosforului.
Există, pe meleagurile noastre, o anumită categorie de cetățeni, de voci mediatice și chiar de instituții gata să accepte și să afirme enormități, doar de dragul unei presupuse corectitudini. Asta-i linia, acestea-s vremurile! Afirmă cetățenii, vocile mediatice și instituțiile, ferm și fără dubii. Supraviețuitorii cumplitei epoci comuniste își mai amintesc poate: erau unii care susțineau cu entuziasm linia Partidului și organele Securității, deși nici măcar Partidul și Securitatea nu le cereau atîtea dovezi de zel. Cam așa și cu toți acești mari deontologi, cu cei care – parcă din reflex, pavlovian – s-au grăbit să ia atitudine, să dezaprobe rasismul românesc. Așa-zisul „scandal Colțescu“, după ce a făcut din senin înconjurul lumii, acum s-a cam fîsîit, ca scandal internațional. Negrul rămîne tot negru – black, adică, așa cum l-au făcut natural genele, Dumnezeu, zi-i cum vrei. După aplanarea scandalului internațional, ne mai rămîne doar endemicul scandal cu noi înșine. Ca și cum n-am avea atîtea bube-n cap (reale, nu puține!), mioritice, a proliferat o specie aparte de compatrioți. Sînt ăia care țin morțiș să ne tot turnăm cenușă-n cap, să ne tot cerem scuze, chiar dacă, punctual, nu e cazul. Sînt ăia care nici nu s-au mai ostenit să inventarieze faptele de la Istanbul: din principiu, s-au delimitat de brigada românească. Federația Română de Fotbal, Ministerul Tineretului și Sportului, ba chiar însuși onor Ministerul de Externe, da, s-au grăbit în timp record să exhibe antirasismul românesc. A fost rasism? N-a fost, bineînțeles. Dar corul anumitor deontologi n-a făcut decît să amplifice „sentimentul românesc al urii de sine“: în numele corectitudinii, cu sfîntă mînie multiculturală, s-au repezit să înfiereze prestația brigăzii daco-romane. Băi, tăticule, unii parc-ar fi întorși cu cheia, așa s-au învățat. Alții au interese particulare, bazate pe strămoșeasca oftică și ciudă băștinașă. Dar cei mai mulți deontologi de profesie și-au însușit papagalicește o lecție: tre’ să fim corecți, doar așa vom fi în mileniul trei, atașați valorilor lumii civilizate! Bieții de ei… După decizia de la UEFA, ar putea măcar să bălmăjească niște vagi scuze. Au rămas în ofsaid, cu delimitarea și înfierarea. Asta e. „Lumea civilizată“ mai dezbate, mai judecă, mai evaluează niște fapte. Încă… Doar ai noștri corecți vor continua să-și găsească argumente pentru virulența lor, demnă de o cauză mai bună. Alta decît cea a corectitudinii cu orice preț. Intuim, deja, niște posibile căi de atac. Sebastian Colțescu este un arbitru mai mult decît discutabil, a folosit și un termen controversat. Brigada românească de arbitri a gestionat inabil criza. Iar UEFA, ce să mai vorbim, e o instituție măcinată de acuzațiile de corupție… Păi, nu-i așa? Cum să nu, așa e! Cu astfel de argumente solide, găsite oriunde altundeva decît în cestiune, corecții neamului își vor continua lupta, urmînd o deviză care nici măcar nu-i a lor, e mai veche: nu pretinde de la alții să-ți culpabilizeze compatrioții, fă-te singur de căcat! Hai România!
1.000 de vizualizări
Meciul de pomină nu fu cumva la Paris?
Evident că da, nu știm ce a văzut / auzit Moțoc.
Oricum, black is back.