Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

TOMA ROMAN: „Cearta va izbucni pe față la primăvară“

Zoom TOMA ROMAN: „Cearta va izbucni pe față la primăvară“

Profesor universitar și poet în tinerețe, Toma Roman poate concura la titlul de cel mai longeviv editorialist la o singură publicație din România. N-are agendă politică. Așa că în anticipările sale a nimerit la fix de cele mai multe ori și își permite la vîrsta lui să mai aibă principii.

Cristian Teodorescu: De cîți ani scrii editoriale în Formula AS?

Toma Roman: De peste treizeci de ani. Primii cincisprezece, săptămînal, apoi (la „dorința“ patroanei) bilunar!

 C.T.: Te înșeli rar în prognozele tale. Ai surse sau așa te duce analiza?

T.R.: Am avut – și am – desigur „surse“. Nu se poate fără ele. Problema e cum să le combini, pentru a putea să surprinzi, pe baza lor (a informațiilor date de ele), prognoze sau, în fine, predicții. Aici intervine intuiția și, evident, „blindajul intelectual“ care îți permite să o consolidezi. Există, știu sociologii, o „personalitate de bază“ a oricărei comunități. Dacă îi descoperi „componentele“ (istorice, psihosociale, mitologice) poți emite, în cunoștință de cauză, judecăți de valoare asupra evoluției ei sau/și a „grupurilor“ ce o compun. Cum însă „nimeni nu-i profet în țara lui“, există întotdeauna și posibilitatea să te înșeli, să apară ceea ce aceiași teoreticieni ai societății numesc „serendipitatea“, aka fenomenul neașteptat, opus față de tot ce știi, aproape inexplicabil. „Revoluția română“ a fost un astfel de fenomen, dacă ne gîndim că românii erau caracterizați ca „mămăliga“… care „nu explodează“!

C.T.: Te-ai așteptat la noua coaliție – nu alianță, cum a precizat ritos Florin Cîțu! – dintre PNL și PSD, de astă dată și cu UDMR?

T.R.: Coaliția, și ea aparent „serendipică“, PSD-PNL-UDMR a fost, pentru observatorii cît de cît atenți ai vieții noastre politice, previzibilă. „Sistemul“ politico-administrativ care a fost impus în 1990 de „tătucul revoluției“, I. Iliescu, și de „băieții“ lui (din eșalonul secund al nomenclaturii și din poliția politică a fostului regim, al „comunismului de familie“ ceaușist), a presupus „ocuparea statului“ – a instituțiilor lui esențiale – și crearea unei iluzii de democrație („democrația originală“, cum o definea tot I. Iliescu), cu partide opuse, doctrinal și ideologic, formal, avînd în fond același scop, stăpînirea „netulburată“ a resurselor țării. Prin demolarea (cazul PNȚCD-ului) sau penetrarea (cazul PNL-ului și al PSDR-ului) partidelor veritabile, scena politică a fost „umplută“ cu partide-surogat, deosebite doar prin „metodele de prelevare“ a beneficiilor puterii, electoratului i-au trebuit trei decenii să se trezească, să observe că (aproape) aceiași „băieți“ se regăsesc în toate, se mută de la unul la altul, își repartizează – în funcție de împrejurări – rolurile. Era prin urmare firesc ca, în contextul crizelor suprapuse de acum, PNL-ul (curățat, totuși, de „liberalii idealiști“) să se coalizeze cu PSD-ul pentru a „salva țara“. „Trezirea“ electoratului este sesizabilă în orientarea lui (timidă deocamdată) spre ceea ce numim partide „atipice“ sau „antisistem“, precum USR sau AUR.

C.T.: Crezi că va avea viață lungă coaliția asta?

T.R.: Coaliția PSD-PNL-UDMR va dura, totuși, pînă cînd „controlul banilor“ (de la buget sau din fondurile europene) se va fi „așezat“. Cînd vor constata că banii ăștia nu ajung pentru toți sau nu pot fi distribuiți după voie, „băieții“ își vor aminti că fac parte din „partide diferite“ și se vor certa. Cearta va izbucni pe față la primăvară, cînd lucrurile (raporturile ierarhice de putere) vor fi clare. Atunci s-ar putea să vedem fie un guvern „minoritar“ PSD (întărit însă cu foști „mari liberali“ și cu inconturnabilul UDMR), fie o „sudare“ totală între PSD și PNL (diferențele doctrinale devenind, evident, irelevante). Totul depinde de rolul președintelui Iohannis, care a pus la cale această coaliție, de „liniștea“ pe care el și-o dorește. Oricum, nu vom avea alegeri anticipate.

C.T.: În guvernul născut din criză s-a inventat un minister pentru Gabriela Firea – al Familiei, care are un singur angajat, pe ea. N-are nici sediu. Ce-ți spune această premieră: Guvernul îi va urma exemplul și va începe să lucreze de-acasă?

T.R.: Am spus mai înainte: totul ține de controlul banilor. Pentru distribuirea lor „oficială“ trebuie să existe suficiente instituții cu acces sigur la ei. Deși, propagandistic, „băieții“ vorbesc de reducerea birocrației, de modernizarea administrației, cînd e vorba de controlul fondurilor (și de accesul grupurilor clientelare ale diverselor „centre de putere“ la ele), „partidele coalizate“ nu ezită să creeze noi – și inutile – structuri administrative, noi complicații birocratice. Așa s-a pomenit cadorisită G. Firea, șefa unui puternic clan pesedist, cu un minister nou, deocamdată fără sediu și personal. Le va avea însă pe amîndouă, pentru că și susținătorii ei trebuie „să mănînce“. Bineînțeles că toate cheltuielile pentru „întreținerea“ lor vor veni din banii contribuabililor, din taxele și impozitele acestora. G. Firea „a lucrat de acasă“ pentru asta încă dinainte ca pandemia să impună o asemenea situație. Avînd „jucăria“ ei, Firea va putea să-și solidarizeze grupul de fideli, cum a făcut-o și pe vreme cînd conducea Primăria Capitalei , înființînd „companiile municipale“. Visteria Bucureștilor a rămas cu totul „curată“ după plecarea ei.

C.T.: Florin Roman susținea că e un avantaj că habar n-are cu ce se mănîncă materia ministerului peste care a fost pus – digitalizarea. Drăguț, nu?

T.R.: Dacă privim retrospectiv, putem sesiza că în cele trei decenii de „democrație originală“ calitatea intelectuală a clasei politice a devenit tot mai precară, în ciuda faptului că majoritatea politicienilor s-au acoperit cu diplome și titluri academice. E drept, cei mai mulți au absolvit facultatea înaintea liceului, au devenit „doctori“ înainte de a fi licențiați. Politicienii au început să se priceapă la toate, să știe totul înainte de a ști, totuși, ceva. Am putea spune ca invenția lui Ceaușescu, „rotația cadrelor“, făcută anume pentru ca nici unul dintre „baronii“ săi să nu se specializeze în ceva, este de acum perfect fundată. Florin Roman, suspect de plagiat și de impostură academică, este produsul tipic al evoluției de care am amintit. El are dreptate absolută: dacă nu se pricepe la nimic, asta înseamnă că se pricepe la toate! Florin Roman este deja reprezentativ pentru actualul homo politicus român. Fără să aibă habar de digitalizare, el este deja un geniu al domeniului, încît te miri că s-a îndurat să-și dea demisia.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint