Tomac, Tomac, să fie ras în cap!

Printre numeroasele personaje care-și țin ascunse calitățile de ochiul scrutător al publicului s-a strecurat, în 1998, un băiat cu grai dulce, adus de bursă tocmai din sudul Basarabiei.

Născut în Ucraina, Eugen Tomac a ajuns în România la 17 ani, în 1998. Prea tânăr ca să fie lăsat de capul lui, Tomac a intrat în circuitul unioniștilor înstelați, care se chinuie de 34 de ani să dea un Mesia țării. Sunt aceiași oameni care l-au îmbrăcat în cămașa jertfei pe Marian Munteanu, l-au învelit în tricolor pe George Simion, l-au scos în față pe Dan Tănasă, au avut pe mână banii pentru românii de pretutindeni și s-au folosit de Basarabia ca să-și rotunjească atât carierele, cât și conturile.

Protectorii de la Izvorul Mureșului, din inima securimii, l-au plasat pe Tomac, de mic, în preajma turnătorului Petrov, căruia i-a fost, pe rând, consilier, om de casă, președinte de partid, sprijin și pavăză la bătrânețe.

Eugen Tomac n-a fost cel mai reușit exemplar produs la școala de unioniști impostori a lui Eugen Tiberiu Popescu, dar a fost, totdeauna, unul dintre cei mai docili, mai ascultători, de încredere. E genul căruia dacă-i dai un pachețel să-l transporte pe tot continentul în bagajul lui cu imunitate diplomatică, n-o să încerce niciodată să vadă ce e înăuntru, n-o să-și tragă tradiționala taxă de 10% și nici n-o să pună întrebări suplimentare. Un executant model, cu vorbă domoală, gândire înceată și aspect pufos. Gogoașa perfectă pe care s-o umfli cât trebuie și s-o expui în fruntea unui partid fără doctrină, fără performanțe.

Ce au uitat să-i spună lui Tomac toți cei care l-au creat a fost că, dacă protectorii tăi nu mai sunt la butoane, e indicat să respecți legea la virgulă. Bine, ar fi trebuit să-i spună că legea trebuie respectată la virgulă în orice situație, dar i-ar fi pufnit râsul până și pe ei.

Și, uite-așa, cu afișe tipărite, cu mash-uri comandate, cu sinecuri deja împărțite pe hârtie în numele viitoarelor primării câștigate, Tomac s-a trezit că nu se poate înființa Alianța Dreapta Unită din cauza lui, pentru că n-are actele în regulă. Și dă-i și urlă, neicusorule, că asta nu-i democrație, că pumni în gură, că nedreptate, că ei câștigau alegerile dacă nu-i oprea PSD-ul din marșul electoral triumfal. Adică exact ce urlă toți ăia pe care-i prinde Poliția la volan fără permis de conducere valabil.

Acum, e foarte posibil ca pe undeva să se găsească niște judecători cărora să li se facă milă de biata alianță și s-o lase să meargă în drumul ei victorios spre alegeri. Asta nu înseamnă că feciorașii din ADU nu arată ca o bandă de spărgători de bănci stupizi, care au plecat spre primul lor jaf cu niște cagule care le acoperă doar frunțile, lăsând vederii, în toate superbia lor, fețele de bivoli năpăstuiți și nedumeriți.