V-am prezentat în numărul trecut trei dintre tipurile de părinți pe care-i întîlnești în parc. După care cineva a comentat: “Pun pariu că săptămîna viitoare o să faceți un Top 3 cu alți părinți pe care-i întîlnești în parc”. Nu intenționam așa ceva, dar dacă insistați în halul ăsta, ce putem face? Să facem un Top 3 cu urși de care trebuie să te ferești, cum voiam inițial?
Tatăl/mama anului – Nu contează de care dintre parteneri este vorba, părintele model vine în parc numai ca să-l bîrfească pe celălalt. Copilul e doar copilul lui, iar idiotul care merge în spate cu capul plecat e doar un accident nefericit. “Ia uite-o pe mă-ta, îți cară bicicleta ca proasta. Așa a fost toată viața, a cărat lucrurile altora. Tu să nu semeni cu ea, să semeni cu mine! Să fii un învingător, ai auzit? Acuma, hai, caută un băț să dăm în ea, ca să-i arătăm cît e de proastă.” În egală măsură, monologul poate fi și acesta: “Uite-l și pe boul de tac-tu, toată ziua la serviciu! Cică să facă bani ca să avem bani să mîncăm! Pe dracu’! Crezi că io nu știu cum îi stă mintea numai la pipițe și băutură? Poamă era de cînd l-am luat”.
Generalul de brigadă – Totul pleacă de la “Ce faci acolo, te joci? Nu te joci bine!”. N-a venit în parc cu copilul pentru ca acel copil să se distreze. Ce dacă are doar 5 ani? Are suficient timp să se distreze cînd iese la pensie. În parc vii ca să înveți, să-i umilești pe ceilalți copii, să dobîndești tehnici vitale de supraviețuire. Nu așa se urcă pe leagănele alea, așa se urcă pe leagănele alea. Ce faci acolo, te joci? Păi, de-asta am venit aici, să te joci? Să rîzi? Să ne simțim bine? Hai, zece flotări, după care tehnici de camuflaj în frunze și în groapa de nisip, după care escaladezi două plase și la sfîrșit, dacă ești cuminte, prindem o veveriță la laț și îi mîncăm mațele prăjite cu lupa la soare.
Părinții Jim Carrey – Părinții Jim Carrey își văd copilul doar în week-end, și nu în orice week-end, doar în acel week-end în care iadul a înghețat, Internetul a căzut, curentul s-a întrerupt și chiar n-au altceva de făcut. Bine, poate nu-i vina lor și chiar sînt super-ocupați, dar atunci cînd, în sfîrșit, îi prind pe micuțul Rayan sau pe micuța Celestia, încearcă să compenseze în 45 de minute toți anii în care au lipsit. Țopăie în jurul copilului, fac fețe nostime, vorbesc cu voce pițigăiată, scot limba, dau din urechi, îl îngroapă în vată de zahăr, înghețată, popcorn și cola. “Uită-te la tati ce nostim e! E un tati super-tare! Nu contează că nu l-ai mai văzut de trei ani. Totul se compensează prin ciocolată asta super-tare și prin faptul că tati poate să scoată limba și să-și încrucișeze ochii de față cu toți prietenii tăi de joacă, uitîndu-se la el cu groază și compasiune.”
23 de vizualizări
