A venit perioada concediilor sau a pauzei de țigară foarte lungi, cum i se mai spune în mediul corporatist. Mulți oameni buni vor pleca dintre noi și nu se vor mai întoarce niciodată, decît peste două săptămîni, cînd vor începe să ne toace la cap cu miile și miile de poze făcute în concediu, plajele “super-sălbatice” pe care le-au descoperit și cu ceilalți români care i-au enervat.
Colegul care de zece de ani merge într-un singur loc – “Aventură” e un cuvînt periculos pe care nevasta s-a hotărît să i-l scoată din vocabular ca să nu se rănească singur. Acum zece ani a fost cu cortul la Vidraru, la all-inclusive la turci sau cu rulota la greci. De-atunci n-a mai fost niciodată altundeva, nu vrea să mearga altundeva, nu vorbește despre altceva. Pentru el concediul nu e concediu, e o perioadă pe care și-o petrece la cealaltă casă a lui, acolo unde mănîncă același lucru, bea același lucru și face aceleași lucruri din nou și din nou. Restul lumii nu există, și poate că-i mai bine așa pentru că cine știe ce nebunii ar putea să facă un suflet atît de aventuros.
Colega care vrea să viziteze toate țările din lumea a treia – Cînd lumea povestește ce mișto a fost în Grecia, ea povestește ce mișto a fost în Albania, pentru că Grecia e mult prea mainstream. Adoră să găsească plăjuțe retrase, luminișuri magice și cascade fermecate, preferabil în destinații extrem de ofertante precum Kosovo, Sudan sau Afganistan. Și-a făcut luna de miere printre mine antipersonal în Pakistan. De ziua ei vrea să meargă lîngă centrala nucleară de la Fukushima, iar de revelion vrea să prindă artificiile în Nagorno-Karabah. Dacă o țară se zbate în mizerie și suferință, luptîndu-se cu ciuma, războiul civil sau ciuma de FMI, poți să fii sigur că e și ea pe-acolo, amușinînd locul și căutînd cafenele drăguțe, ca un cavaler al Apocalipsei dependent de cofeină.
Colegul care și-a luat concediu ca să se uite la Olimpiadă/Campionatul European – La fel de palpitant ca un urs panda și la fel de activ ca o țestoasă de Galapagos, omul visează să petreacă 72 de ore neînrerupte pe canapea, urmărind toate competițiile sportive pe care lumea are să i le ofere. Dacă vreodată s-ar inventa o olimpiadă de vegetat la lumina palidă a televizorului, cu siguranță s-ar confrunta cu dilema vieții lui: să participe sau să asiste?
Asa e! Drogurile strica tot! Astia-s cazuri clasice de sevraj. Orice le ofera viata, ei tot aia fac. Poate ca primul are rate la banca si e un ratodependent, oriunde l-ai orienta el tot la achitarea ratei merge. Femeia curajoasa a suferit o cadere nervoasa in tinerete si asa a ramas, caderodependenta, cel de-al treilea e un sportiv prin definitie, sportivul de canapea sau sportivul paralel cu pamintul, tutusi el de fapt este un telecodependent. Nu-s singurii, altele fac bungee-jumping in dorinta lor de a lua tot mall-ul in piept, sau cluburile de pe litoral, adica bungeedependenta (dorinta de a sari cu capul inainte), sau ahtiatii de matematica ce toata ziulica isi calculeaza putinii bani pe tot soiul de combinatii la piata ca sa le ramina si pentru saptamina ce vine, matematodependenti. O tara de drogati!