1. Creierele sclifosite ale celor care vorbesc despre vinuri. Nici cel mai pervers obsedat sexual n-a vorbit vreodată despre păsărică în modul în care o face un cunoscător despre vinuri. Aroma care-ți invadează palatinul unde lasă o boare înțepătoare, dar limba, în acest timp e scăldată în brize dulci-răcoroase și în nări simți umede arome catifelate…
Și mai repede suporți să vezi un boschetar fără dinți molfăind în gingii un șnițel lăsat trei zile în soare decît un somelier clătindu-și gura cu un vin tînăr, nărăvaș.
2. Creierul sclifosit pentru care pînă și schimbatul rolei de hîrtie igienică în veceuri nu e ceva banal și fără însemnătate, ci un mod de viață. Vezi cîte o corporatistă care s-a retras din multinațională și confecționează elastice de prins părul. Ei bine, ce face ea nu se numește elastic de prins părul, elastic pe care, cu puțin exercițiu, ar putea să-l facă și un orb. Nu, e un fel de-a fi, e o artă căreia trebuie să-i pătrunzi filosofia. Și zicîndu-ți asta își mai înfășoară un pled la gît și cîteva piei la înghetura mîinii.
3. Creierele sclifosite ale celor care cred că cel mai important e să pui suflet. Că dacă pui suflet, totul se rezolvă, totul devine mai ușor, nimic nu poate să-ți stea în cale. Și, mă rog, un întreg discurs leșinat despre puterea miraculoasă a sufletului și-a lucrurilor care vin din inimă.
Imaginați-vă că un chirurg ar fi întrebat:
– Și cum ați scos cele trei gloanțe din creierul acestui om?
Iar el ar da următorul răspuns:
– Simplu, am pus foarte mult suflet. L-am operat pe acest om din inimă.
– Dar cei 20 de ani de studiu și practică, aparatura de zeci de milioane de euro pe care o folosiți?
– Poți să te piși pe ea.
M-am inecat cu apa de ras 🙂 excelent articol
am si eu un comentariu meta-„creieresclifosite”: titlul articolului este foarte sclifosit si ar fi sunat de-a dreptul: „Top 3 prosti”. Astia si multi altii sint stra-stra-stra-stra-stra-stranepotii personajelor din „Prostia omeneasca”, de Ion Creanga. Doar ca sint… „updatati, nene”. Ce le trebuie furca sa suie nucile in pod, cand au iPad???
E cam trasă de păr ultima parte: a pus suflet învățând chirurgie. Cumva asta eu aș numi-o muncă din convingere, nu știu dacă neapărat suflet… dar e clar că a înțeles că muncind va ajunge să facă „miracole”… și pentru anii de experiență a „pus suflet”. De aceea, aș fi sperat la o glumă… mai interesantă pe seama clișeului…
Foarte reuşit, în schimb @Dana le pune la suflet prea cu suflet… Am râs copios, m-am înveselit, iar dacă nu aş fi citit comentariul de mai-nainte aş fi rămas aşa… În rest, foarte comic, bravo Radule, suntem mulţi care le gustăm si-aşa, mai neinteresante; am râs cu suflet, până m-am căcat pe mine. Şi by the way, mulţi dintre chirurgi pun suflet dacă le pui ceva în buzunar. Dacă nu, te operează la fel de frumos, încât pari viu!