Săptămîna asta m-am reîntîlnit, după o despărţire destul de lungă, cu vechiul meu prieten: CFR-ul. Cel care mi-a adus, în studenţie, atîtea bucurii la sacoşă de rafie şi care, totodată, mi-a scos din gură mai multe înjurături decît un meci de fotbal al Naţionalei. Dar CFR-ul se schimbă. Serios. De exemplu, numele trenurilor s-au schimbat de la personal, accelerat şi rapid la Regio, Interregio şi Intercity. Sigur, tot a urină şi clor miroase pe hol, dar schimbarea vine prima oară din atitudine. Într-un fel, ce uram mai mult la CFR era şi ce-mi plăcea mai mult. Tocmai de asta vreau să vă spun azi ceva despre cele trei lucruri cu care îmi va lua ceva timp să mă obişnuiesc cînd merg cu trenul.
1) Să iau bilet – Dacă eşti una dintre categoriile sociale care au reduceri la tren, cum ar fi studenţii sau pensionarii, şi dacă mai ai şi un platfus sau ceva probleme cu banii pe deasupra, poţi să faci nişte combinaţii de bilete de-ţi datorează CFR-ul bani dacă te plimbi cu ei. Cu toate astea, chiar şi atunci cînd biletul de tren mă costă ridicol de puţin, tot cu naşul îmi vine să merg. Parcă mă simt dator faţă de mine însumi să negociez cît mai în jos preţul, pînă la punctul în care îmi e ruşine să-i mai spun controlorului suma cu voce tare. Îi întind 10 lei pentru o cursă Bucureşti-Timişoara şi mă fac că nu-l mai aud apoi cînd îmi mai cere ceva pe deasupra. Cînd mergi cu naşul, ai toate avantajele: nu trebuie să respecţi nici un loc, nu trebuie să stai la coadă la ghişeele cu casieriţe antipatice şi nici nu plăteşti preţ întreg.
2) Toaletele – În toaletele vechi ale CFR, alea în care practic îţi făceai nevoile pe calea ferată şi pe care nu puteai să le foloseşti în gară, exista o simplitate a funcţionării care parcă te apropia de natură. În schimb, la veceurile din garniturile noi stai tot timpul cu panică. Toaleta aia automată are un vîrtej şi o sucţiune atît de puternice încît, dacă te prind şezînd pe ea, pot să-ţi smulgă genitalele. Eu, unul, le folosesc cu precauţie. Cînd am apăsat butonul de tras apa, am şi fugit din budă, fiindcă nu ştiu ce se întîmplă şi n-am chef să fiu surprins de vreun uragan de apă galbenă şi porumb nedigerat.
3) Lectura – Una dintre schimbările surprinzătoare pe care le-am văzut săptămîna trecută a fost prezenţa cărţilor din partea casei. În rapidul Bucureşti-Suceava, de exemplu, pe fiecare masă găseşti o carte, care, bună-rea, te mai ajută să tai din plictiseala celor şase ore şi jumătate de drum. Sigur, o iniţiativă frumoasă, dar care scapă în românism la un singur capitol. Cărţile sînt legate cu lanţ de piciorul mesei. Înţeleg că nu vrem să avem pierderi, dar care e omul ăla care vrea să facă avere vînzînd un ghid de conversaţie român-portughez la anticariat?
Publicat în Cațavencii, nr. 49, 12-18 decembrie 2012
Acesta este purul adevar…Punem nume pompoase la trenuri regio,interregio intercity,dar sunt aceleasi trenuri de cacao,merg cu aceeasi viteza,conditiile sunt aceleasi….doar pretul difera. Eu fac lunar 2 drumuri Bucuresti-Craiova…Un bilet la CFR ma costa 58 de lei dus,si fac 3 ore pe drum (asta in caz ca nu are cele 15 minute de intarziere…) indiferent cu ce aleg sa merg interregio sau inter city…Prefer sa merg cu o firma privata care circula pe liniile cfr,care imi ofera aceleasi conditii dar la un pret muuuuult mai mic. doar de 28 de lei dus…. deci faceti voi calculele…din partea mea CFR poate sa se duca pe apa sambetei…ca si asa au sau avut un management defectuos…cumparand locomotive care pot circula cu 200Km la ora,si ei au tronsoane care suporta maxim 90Km la ora…si lista ar putea continua,dar m-am saturat sa scriu 😀