Nici dacă le dai drumul pe străzi la toți mîncătorii de rahat din politica noastră și tot nu scapi de producția pe care o asigură cîinii cu stăpîni și cîinii fără stăpîni. Asta nu înseamnă că n-ar merita încercat experimentul. Pînă atunci și pînă ce orașul acesta o să ajungă definitiv în stăpînirea mașinilor și a rahaților (iar aici nu ne referim și la cei din interiorul mașinilor), iată o clasificare a tipurilor de rahat de cîine.
1. Rahatul tip "Te-aștept diseară la portiță". Este rahatul situat la un metru în fața scărilor de la intrare în bloc, astfel încît în momentul în care ieși din întunericul scării și faci primii pași în lume, orbit de soarele primăvăratic care ți se joacă-n păr, să calci direct în el, fără scăpare.
De cele mai multe ori e de dimensiuni medii și are o consistență moale. Asta pentru că, fiind atît de expus, nu face mulți pureci pînă să fie luat pe talpă în lunga călătorie spre serviciu.
2. Rahatul tip "Giganticus căcatus", popular cunoscut și ca "Marele negru". Există o teorie a conspirației despre el care spune că ar fi de natură extraterestră, asta pentru că nimeni nu-și poate imagina un cîine care să lase în urma sa o movilă de rahat de cîteva kilograme. Se zice că, dacă vrei să nu întîrzi în drumul pe care-l ai de făcut, mai bine sapi un tunel prin el decît să-l ocolești. E, ca să nu mai lungim vorba, ca un deal.
3. Rahatul tip "Țară, țară vrem ostași". Este rahatul presărat pe o lungime de cîțiva metri, eliberat, cel mai probabil, de un cîine constipat – par mai mulți rahați care se țin de mînuțe, cum ne țineam noi cînd eram mici și jucam "Țară, țară, vrem ostași!". De la distanță pare un lanț de pietre gălbui dispuse astfel de un pensionar incaș care invocă ploaia, apa caldă sau micșorarea prețului la gigacalorie.
Mai e si cel tip „teren minat”. Mai ales dupa topirea zapezii, cand, in loc sa rasara coltul ierbii, totul e presarat, la distante perfect egale de cate 10 cm (suficient cat sa nu ai unde pune piciorul), de movile, movilite, carnaciori, bilute si alte asemenea forme de culoare maro….
sau tipul „pasta scarboasa intinsa peste tot”, la fel prezenta dupa topirea zapezii, precum si dupa ploaie.
Mai e si rahatul cu ochi.
atitudibni dupa zapada in loc sa rasara ghiocei au rasarit cacati de caini..
,,Top 3 rahați de cîine de pe stradă”(copy-paste) …sigur nu sînt parlamentarici?…nu că zic,dar vreau să spun!
Daca un Rahat ar merita sa fie pe primul loc in topul Rahatilor, ei bine, acesta nu poate fi decit Rahatul primordial.
Primordial pentru ca reprezinta Forma care a stat la baza crearii Universului.
De parca un Rabdau s-ar fi dat la Calea Lactee, si asa cum a infulecat-o, asa a cacat-o.
Arata ca Spirala lui Archimedes, ca Yin si Yang, ca o Bezea din Creatia culinara a lui Bocuse, ca o Invirtitura mirifica data de Mana iscusita a lui Mircea Dinescu cu o Lingura de lemn, Mamaligii grunjoase intr-un Tuci pus pe Pirostrii la un Foc scazut.
Are Puterea de a te vrajii, de a te prinde in mrejele sale…ajunge sa te uiti la el, de sus in jos, si simti cum iti fuge Pamintul de sub Picioare, cum se invirte totul cu tine. Daca esti mai rau de Inger, poti sa si vomiti.
Daca o faci, e bine sa o faci dupa ce-a plecat Cotirla de la Locul Faptei si sa nu vomiti pe el, pentru ca altfel s-ar putea sa fie vai de Curul tau.
Cum de e o Jigodie in stare sa dea nastere unei Forme atit de perfecte? Probabil ca danseaza Lambada in timp ce se caca.
Draga Mihai, ce mai Tura-Vura, ce mai incolo si incoace, ce sa ne mai cacam pe noi, este vorba despre Cacatul cu Motz.
Pentru mine, incontestabil Numarul 1.