De mii de ani, românii, strămoșii lor și strămoșii strămoșilor lor sînt bombardați periodic cu lucruri noi care nu le plac. De exemplu, focul, cînd de-abia descoperisem peștera, roata, cînd de-abia ne obișnuiserăm cu focul, mașina cînd de-abia învățam să dresăm calul și săpunul, care a apărut în cel mai prost moment, fix cînd ne temeam cel mai mult de apă, adică în ultimii două mii de ani. Iată și cum decurge procesul de adopție de obicei.
1) Descoperirea și revolta – Ce e chestia asta nouă care a apărut acum? La ce ne folosește? Strămoșii noștri au trăit bine-mersi fără penicilină, oameni pe Lună, televizor, hîrtie igienică. Nu cumva e o nouă escrocherie prin care “deștepții” vor să ne arate ce “proști” sîntem? Așa ne dispar valorile naționale și dispărem ca popor. Pentru că adoptăm toate gunoaiele de la alții, gunoaie care n-or să reziste în vecii vecilor. Ce să-i faci? Asta-i Românika.
2) Comparația educată – Poate că nu e o escrocherie, așa cum credeam la început. Dar sigur e o încercare de manipulare. De ce să folosesc chestia asta nouă, cînd am toate chestiile astea vechi cu care mă descurc foarte bine? Motor cu explozie? Nu, mulțumesc, sună periculos. Război de țesut? Asta e o invitație deschisă la violență. Curent electric? Curentul e și-așa mortal. Chiar vrem să-l facem și electric? În sfîrșit, am înțeles ce vor ăștia de la noi. Vor să ne ia banii! Pentru că noi sîntem proștii lor și dăm banii pe toate prostiile care nu ne trebuie. Rușine să vă fie, hai să mai punem și noi mîna să citim un pergament înainte să aruncăm cu galbeni în hîrtie tipărită!
3) Acceptarea – Cu anumite condiții stricte. Poate că invenția asta nouă nu e atît de rea. Am folosit-o de două-trei ori și e chiar acceptabilă, dar de prins n-o să prindă niciodată. O mai folosesc și eu cîteva zile pînă apare altceva. Dar să fie clar pentru toată lumea că nu m-au prostit. Auzi, o mașină care spală rufele automat… ce-are dacă speli rufele pe piatră la rîu ca toată lumea? Atunci cînd renunțăm la tradiții ne pierdem suveranitatea și eu nu vreau să-mi pierd suveranitatea în fața nimănui. O să le folosesc escrocheria, dar numai pentru că vreau eu, nu pentru că mă obligă cineva. Pentru că sînt suveran.