1. Comentatorul dezamăgit.
Imaginați-vă fața dojenitoare a profei de Chimie cînd, pentru a zecea oară în semestrul ăla, îi spuneți că moartea v-a răpit un bunic drag, cel care practic v-a crescut, cel care (nefiind din Vaslui) v-a fost ca un tată.
Comentează de genul:
"Acuma chiar exagerați".
"Eu înțeleg, umor, dar așa ceva nu se face".
"E ultima oară cînd mai intru la voi pe site".
Tonul este al unei neveste care ți-a trecut multe cu vederea, dar care acum te prinde cu soră-sa și cu maică-sa în pat. Iar pe bunică-sa, asemeni lui Oancea, ai pus-o să se uită.
2. Comentatorul genial.
"Nici eu nu puteam s-o zic mai bine"
"Genial. Parcă aș fi scris-o eu!"
Omul e profund impresionat. De el, evident, știa că e foarte bun, extraordinar, genial, dar din partea ta chiar nu se aștepta. Mai degrabă l-ar fi văzut pe Vosganian ridicînd Cupa Nobel pentru literatură, pe Bianca Drăgușanu în funcția de Mare Stareță la Agapia, echipa națională într-un avion cu destinația Brazilia, decît pe tine scriind un articol ca ăla.
3. Comentatorul versat. E cel care îi apostrofează pe ceilalți comentatori: "Aici e un site de umor, bă!", "Vezi că te-ai rătăcit, voiai să ajungi pe Cancan", "Aici e Cațavencii, caterincă!"
Of, cîteodată are așa un aer de cîine care se pișă însemnîndu-și teritoriul sau de primul din neamul lui care nu poartă sadalele cu șosete și se întoarce în sat de la București să le povestească ce mișto e pe National Arena.
4. Comentatorul superior, arogant. Are o singură replică: "Slăbuț". Rar, foarte rar, cînd e fericit și vrea să fie sociabil, să împartă cu tine bucuria împlinirii și-a frumuseții vieții, adaugă: "Mai încercați".
Rămîi așa cu un sentiment nasol: Plm, să scriu mai bine, că poate intră ăsta iar și vede că nu am progresat deloc!
Genial. Parcă aș fi scris-o eu! :))
Slabut. Si incomplet. Parca trebuiau sa fie 5, nu 4. V-a mancat pisica imaginatia sau, ma rog, spiritul de observatie? Pai asta parca e un articol din Academia Catavencu. Mai incercati.
Hm. Lipseşte o categorie, d-le Mihai.
Aceasta îi cuprinde pe toţi cei care vă tămâiază fără nici un fel de rezerve. (Or fi ei proşti, da-.s mulţi.)
Cam după tipicul: „Superb, maestre!”, „Genial!”, „Nenea ăsta ar trebui trecut în manualele de şcoală”, „Bine le zici!” şamd.
Iar în categoria celor superiori, aroganţi, sunt de menţionat şi unii ca mine, care nu numai că-şi proclamează (pe bună dreptate) superioritatea, dar chiar îndrăznesc să mai scrie câte o frază, două.
Se leagă până şi de extraterestrul Dinescu, cu afirmaţii injurioase de genul :”Ăsta-i mersul lucrurilor. Nu ne mai temem nici de Băsescu, când îşi arată colţii, nici de Dinescu, când scrie. Ţi s-a cam tocit condeiul, maestre.”
faza cu nationala intr-un avion spre brazilia e priceless :)))
Pe de alta parte, exista categoria de ” postaci”, de multe ori chiar persoane aproximativ publice sau aproximativ vedete, unele chiar vedete adica actori de prima mana, care scriu ceva, oamenii se regasesc uneori sau se amuza de „genialitatea” acelei postari si dau like, ca deh, asta este facebook-ul, dupa care, postacul, semivedeta, incepe si converseaza la comentarii cu una, doua persoane mai apropiate sau poate chiar cu ei insisi dar cu alte nume de conturi, ceva de genul: ” nici nu poti sa te besi ca sar astia cu like-uri” sau „astia or fi inteles ceva din ce am scris eu aici sau sunt doar datatori de like-uri?” sau ” de maine incep sa fac curatenie pe aici, printre prieteni, dar pana atunci sper sa va retrageti singuri, cei care va simtiti ca nu aveti ce cauta aici” .Evident ca atunci, prima reactie este sa incepi un monolog asa: ” pai futu-ti pagina si profilu’ …” – {scuze} .
Acuma, d-lor de la Catavencii, catalogati-ma si pe mine, ca nu ma supar ! :]