Să zicem că v-aţi mutat recent într-o locuinţă nouă. Asta înseamnă fie că sînteţi Adrian Năstase, fie că aţi făcut un credit pe următorii 150 de ani. Oricare ar fi situaţia, nu scăpaţi din ochi următoarele capcane.
1. “Hai să dăm cîteva găuri în pereţi”. Greşit! Cînd intri într-o casă nemobilată, fie ea şi de 10mp, ţi se pare foarte goală. Parcă lipseşte ceva. E prea mult alb pe pereţi. Hai să dăm nişte găuri ca să montăm o poliţă. Ne trebuie. Cît de greu poate să fie? Din momentul în care începi să dai prima gaură eşti pierdut. După primul raft o să vrei să mai instalezi unul, că arată bine şi e util pentru cărţi. Cum să pui cărţi în bibliotecă, în bibliotecă stă televizorul. Apoi o să trebuiască să dai o gaură pentru ceas, că trebuie să ştii cît e ceasul. În toate camerele. Încă cîteva găuri pentru un corp suspendat. Mai dau o gaură mică în spatele bibliotecii ca să o ancorez mai bine. Da’, nişte tablouri nu punem şi noi pe pereţii ăştia? În scurt timp de la o simplă gaură ai ajuns la 1000 de găuri şi pereţii tăi frumoşi, zugrăviţi cu vopsea lavabilă cu teflon, n-o să mai fie pereţi, ci doar lucrul ăla care se vede din cînd în cînd între două găuri.
2. “Hai să-i cunoaştem pe vecini”. Nu! În primul rînd, dacă ai vecini, înseamnă că ţi-ai luat o casă nasoală. O casă mişto are cei mai apropiaţi vecini la 30 de kilometri, pe o altă insulă, dincolo de un rîu de lavă şi două cascade. Vecinii sînt nişte creaturi sfioase, care pun manele duminica dimineaţa la ora 6.30, se ceartă în baie, ca să-i audă tot blocul şi îţi înţeapă cauciucurile. N-are rost să-i deranjezi din treburile lor. Dacă chiar va fi nevoie o să te găsească ei. În plus, vecinii simt slăbiciunea. Simt frica. Dacă faci tu primul pas spre o relaţie civilizată or să te mănînce de viu. Poate o dată în lift, sau la cutia de scrisori. N-o să ştii niciodată cînd. De aia n-o să mai mergi niciodată la o adunare a asociaţiei. Şi bine o să faci.
3. “Hai să ne luăm cel mai mare frigider din lume”. N-avem nevoie! Întotdeauna cînd o iei de la capăt, din adîncurile subconştientului ies la suprafaţă lucruri la care nu te-ai fi aşteptat niciodată. De exemplu, chestii inutile pe care întotdeauna ţi le-ai dorit, dar Moş Crăciun nu ţi le-a adus niciodată, pe bună dreptate. Cel mai mare televizor din lume. Cel mai mare frigider din lume. Cel mai puternic cuptor cu microunde. O canapea extensibilă care se conectează la Internet, calcă rufe şi te şterge la fund. Oricît de bine ar suna chestiile astea pe hîrtie şi oricît de strălucitoare ar părea în reclamele magazinelor care le vînd, adevărul e că nu o să aveţi niciodată nevoie de ele. Dacă nu sînteţi şomeri, probabil veţi sta foarte puţin pe acasă şi veţi ţine în frigiderul vostru de 600 de litri fix doua pizza comandate acum o săptămînă. De asemenea, dacă insistaţi să vă cumpăraţi cele mai mari electrocasnice din univers, poate că n-ar strica înainte să măsuraţi dacă intră pe uşă.
4. “Hai să punem prizele exact unde avem nevoie de ele”. Exclus! Există oameni care se mulţumesc cu ce au şi există oameni care n-au ce face. “Nu, m-am săturat ca în casa nouă să stau ca în casa veche, cu sute de prelungitoare! În casa nouă, vreau cîte o priză în fiecare loc în care am nevoie”. Motiv pentru care te gîndeşti unde ar trebui nişte prize. Doar că te gîndeşti cu o casă goală, în care nu ştii ce o să iasă. Instalezi 250 de prize, inclusiv 10 pe tavan, că s-ar putea să-ţi trebuiască, după care vine mobila şi descoperi că absolut toate sînt fie în locuri inaccesibile, fie în locuri inutile. Aşa că te duci la magazin şi cumperi 250 de prelungitoare, notîndu-ţi pe o foaie de hîrtie ca la următoarea casă, probabil cea de pe lumea cealaltă, să-ţi pui prizele unde trebuie.
5. “Hai să ştergem praful în fiecare zi”. Poate. Din motive stranii, casele noi, chiar dacă sînt situate în blocuri antice, au tendinţa de a produce foarte mult praf. Tone de praf. Dacă ai aduna praftul care se strînge în fiecare zi ai descoperi că depăşeşte de trei ori volumul casei. De aceea, unii specialişti spun că e bine să ştergi praful în fiecare zi. Vei face asta. În primele trei zile. După care vei renunţa şi, în mod surprinzător, praful va înceta să se mai adune atît de repede. Apoi vei forţa nota. “Dar dacă nu mai şterg praful niciodată? Dacă praful e doar în capul meu?” Şi nu vei mai şterge praful niciodată de atunci, iar praful va înceta să apară. Apoi într-o dimineaţă te vei întîlni cu persoana cu care împarţi apartamentul şi veţi avea următorul dialog. “Îţi place ce frumos şterge praful femeia pe care am angajat-o?”, “Care femeie?!”, “Femeia! Ţi-am zis de săptămîna trecută. Ce, credeai că praful dispare aşa din senin?”.
Exclusiv online
