În decembrie 2017, cam pe 18 ale lunii, așa, o nouă faptă a senatorilor a scandalizat orice iubitor adevărat al Justiției: legea ANI a fost măcelărită, iar aleșii găsiți incompatibili în perioada 2007-2013 ar fi fost iertați de consecințe.
Urât, într-adevăr. O lovitură dată statului de drept. Căci un ales găsit incompatibil (fie el ales local sau parlamentar) își pierde funcția și nici nu mai are dreptul de a candida timp de trei ani din momentul rămânerii definitive a deciziei de incompatibilitate.
E drept, însă, că sunt foarte multe cazuri în care deciziile de incompatibilitate vin după ani de zile de la momentul în care persoana respectivă chiar s-a aflat în situația de incompatiblitate. Mai mult, există situații în care ANI emite o decizie de incompatibilitate într-un moment în care subiectul deciziei nici măcar nu mai ocupă o funcție aleasă. Căci este greu pentru cei în jur de 100 de inspectori de integritate ai ANI să verifice la timp și ferm cele câteva sute de parlamentari și miile de aleși locali.
Așadar, e urât ce au făcut senatorii, e foarte urât. Și este clar că au făcut-o pentru a scăpa de consecințe, unii dintre ei, sau pentru a-și scăpa diverși prieteni și clienți de prin teritoriu.
Numai că, în același timp, de fapt cu doar cinci zile mai devreme de decizia senatorilor, o decizie a ÎCCJ a venit să ne arate, din nou, că or fi oamenii născuți egali, dar magistrații sunt mai egali decât ceilalți oameni pentru că. Pentru că ce, nu se știe exact, important fiind doar că ei sunt mai egali decât alții.
Dacă legile, începând cu Legea 161/2003, prevăd foarte clar că orice ales sau funcționar public își pierde funcția dacă este găsit incompatibil sau în conflict de interese, tot legile, începând cu aceeași, îi plasează pe magistrați pe un alt palier. Spre deosebire de un muritor de rând, un magistrat găsit incompatibil nu-și pierde neapărat postul. Un magistrat găsit incompatibil, la fel de incompatibil ca un primar, consilier local sau parlamentar, are și o variantă de scăpare: i se aplică o sancțiune disciplinară.
Această inegalitate în tratament a fost vizibilă atunci când ÎCCJ s-a pronunțat în cazul judecătoarei Camelia Bogdan.
Camelia Bogdan a fost găsită incompatibilă de către CSM și a fost exclusă din magistratură. Este exact ceea ce pățesc aleșii sau funcționarii găsiți incompatibili: își pierd job-ul. Doar că doamna Camelia Bogdan a atacat decizia CSM, iar ÎCCj a mângâiat-o pe cap și i-a dat dreptate. Nu, ÎCCJ nu a negat că doamna judecătoare ar fi fost într-o stare de incompatibilitate. A fost, recunoaște și completul de cinci de la Înalta Curte, dar pedeapsa a fost prea drastică. Așa că, pe data de 13 decembrie 2017, decizia de excludere din magistratură a doamnei Bogdan a fost anulată, fiind înlocuită cu mutarea disciplinară, pentru șase luni, la Curtea de Apel din Târgu Mureș.
Iată, așadar, că dubla măsură este, în România, literă de lege. Faptele pentru care unii își pierd funcțiile și mandatele nu sunt la fel de grave dacă e vorba despre magistrați, care pot scăpa mult mai ușor. Bine că nu suntem francezi, că pe aia cu egalitatea oricum n-o înțelegem, aia cu libertatea ne cam încurcă, iar de aia cu fraternitatea oricum nici nu vrem să auzim.
2.551 de vizualizări
Mutaciunea respectiva e o pedeapsa pt. Bogdan sau o pedeapsa pentru Targu Mures? Cum au gandit curtenii de apel treaba asta? Sau au deschis doar plicul si si-au vazut de necazurile vietilor lor.