Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tovarăși, stați liniștiți la locurili voastri, nu arde nimeni încă

Zoom Tovarăși, stați liniștiți la locurili voastri, nu arde nimeni încă

Pe ecran, filmul e deja pe la jumătate. În sală, privitorii s-au tolănit leneș în cea mai confortabilă poziție. Cînd, deodată, calmul și aparenta apatie sînt sparte grosolan. ȚÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎR-ȚÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎR!

“Aoleu, încă una care nu știe să-și pună naibii telefonul pe silent!”, par să geamă nefericiții care o flanchează. “Da, bine, am înțeles!”, turuie mîndra și închide. Liniște și pace. Împinsă parcă de la spate de oprobriul public, ea părăsește locul și, însoțită de mîndrul personal, pleacă spre ieșire. Din capul scărilor ce duc afară, se oprește, privește sala și anunță, jonglînd între îngrijorare și panică:

– E incendiu în mall!

Mare brînză, arde mall-ul!

Ardă sănătos. Adică stai, ardă sănătos, dar mai încolo. Pentru că sala de cinema e în mall. Și sînt șanse să ardă împreună cu el. Ia uite, parcă miroase a ars… În sală, lumea parcă s-ar împărți în două tabere, deși nu foarte convinsă. Sînt cei pe care chestiuni arzatoare la ordinea zilei îi împing înspre ieșire și vitejii care nu și-ar abandona locul plătit în cinema nici morți. Lucru care promite să devine destul de probabil dacă zvonurile și mirosul înțepător se ridică în vîlvătăi la înălțimea așteptărilor.

Și, odată ieșiți, Caragiale își intră în drepturi. Dacă în sală susura doar filmul, fix după ușă alarma rage, zbiară și urlă din toate boxele. NI-NO! NI-NO! NI-NO! Uite, ăsta respect pentru clienți: dai un ban, dar măcar poți să arzi ca șobolanul în liniște, fără să te deranjeze vreo sirenă tîmpită.

Dar nu-i nimic, angajații cinematografului sînt niște profesioniști

și vor interveni la timp ca să lămurească situația. Fix la timp, dar ceva mai încolo, momentan fiind ocupați să vîndă bilete și popcorn. Cel puțin la partea cu popcorn-ul îi înțelegi: păi, dacă vine incendiul și le prepară știuleții singur, nu e păcat de mașinile alea să stea de pomană?

Dar dacă lumea insistă să se înghesuie la coadă, atunci poate că nu e chiar așa de grav. Sigur, alarma urlă în continuare, iar aerul miroase din ce în ce mai înțepător, asta ca să nu mai vorbim de spațiul din centrul mall-ului, îmbibat subtil de o ceață șugubeață. Dar na, nu te pui cu lumea cînd arde de nerăbdare să dea bani pentru că moare de curiozitate să vadă filmul. Și coada crește, și mirosul de fum la fel…

Măcar volumul de prost-gust al alarmei a rămas același

Și uneori, dacă arunci urechea cînd trebuie, cu meșteșug de securist, parcă ai prinde și niște vorbe, bine camuflate de urletele automate. Niște vorbe care ar trebui, probabil, să lămurească situația. Să spună, de exemplu: “Stimați cumpărători, nu vă panicați, a fost un incident izolat, totul este sub control. Vă urăm o zi frumoasă la shopping!”. Sau, poate: “Nu vă panicați, dar ieșiți naibii afară cît mai repede, asta pînă nu cade acoperișul în flăcări pe voi!”. Un mic discurs care să nu lase impresia că un bou a dat cu copita peste butonul de alarmă și acum cei zece deștepți nu-l pot scoate din tastatură. Sau că alarmele sînt niște prostii demne de ignorat. Ceea ce, judecînd după aerul indiferent al celor din jur, s-a întîmplat deja.

Dacă ar fi să-l crezi pe cel care-ți dă banii înapoi pe bilet,

tot scandalul a pornit de la o simplă țigară aruncată aiurea. Cum a ajuns țigara aia în mijlocul mall-ului și de ce miroase mai degrabă a instalație electrică prăjită cu garnitură de salată, astea sînt întrebări menite să rămînă fără răspuns. La fel cum tot fără răspuns rămîne întrebarea: “Și totuși, ce trebuia să spună vocea aia ascunsă după alarmă?”. În orice caz, două zile mai tîrziu, un magazin din același mall evacua marfa în fugă prin fum. Desigur, o altă țigară.

Dar, fie țigară, fie trabuc, fie torță, fie rug de mure,

problema în sine rămîne aceeași. România insistă să pună în calea dezastrului care de indolență și buturugi de incompetență. Avem o alarmă, dar ea nu deranjează spectatorii de film, că au plătit bilet. Avem difuzoare, dar nu putem transmite un mesaj, că sînt ocupate cu alarma. Și, în orice caz, n-a fost nimic grav. Pentru că, dacă ar fi fost, era exclusiv vina sorții.

Au trecut trei ani de la Colectiv. Au trecut degeaba.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100