Transformările pilticului rătăcitor

Ion Cristoiu este extrem de prăfuit, dar femeile de serviciu de la Biblioteca Academiei evită să dea cu pămătuful peste el, de frică să nu-l trezească. De fapt, aceleași admirabile doamne au o reală dilemă, de fiecare dată când se uită la hainele ponosite care fac parte din recuzita pilticului: îl șterg de praf, îl aspiră sau îl scutură? Iar dacă îl scutură, nu se destramă moșul ca un covor de Găgești ținut prea multă vreme în pod, în așteptarea unui musafir care să merite cu adevărat să calce pe el?

Dar femeile de serviciu de la Biblioteca Academiei au spirit de observație și foarte mult bun-simț, ceea ce lipsește decidenților din televiziunile de știri. Aceștia, oameni cu ceva carte, cel puțin teoretic, de-abia așteaptă ca „maestrul” piltic să fie dat afară de la concurență pentru a-l aduce ei să-și depene platitudinile omorâtoare de audiență. În ultimii 12 ani, traseul lui Cristoiu prin televiziunile de știri a arătat cam așa: Realitatea TV, până s-a profesionalizat postul și a fost pus pe făraș; Antena 3, până s-au consultat audiențele și s-au eliminat factorii care-l trăgeau pe Gâdea-n jos, pe sume grase; B1 TV, până s-a făcut o reașezare a salariilor, tot pe baza performanțelor în fața publicului; Realitatea TV, până când bătrânelului au început să-i vină banii cu întârziere, așa cum le veneau tuturor celor care chiar munceau în postul cu pricina. Astăzi, regele banalităților înșirate cu defecte de vorbire prestează telefonic la România TV și live în emisiunea acoperitului Turcescu. A mai avut și o tentativă de emisiuni culturale la TVR 2, până s-au prins diriguitorii televiziunii publice că tătăiță nu putea garanta exclusivitate, pentru că-și rotunjea pensia cu banii din sacoșa lui Vanghelie de la Realitatea.

Pe unde trece, Ion Cristoiu nu aduce nimic nou, nu uimește prin ascuțimea gândirii și nici prin claritatea observației. Bălmăjește două-trei banalități, încearcă să pară vizionar și sfârșește prin a moțăi profund în timpul discuției, dacă aceasta depășește zece minute. Și, totuși, este prizat în continuare, deși nu mai are ce spune de aproximativ douăzeci de ani.

Privindu-l, îți dai seama că avem o imagine destul de greșită despre dispariția dinozaurilor: în nici un caz, aceștia n-au dispărut peste noapte. Probabil au trecut mulți ani până s-au stins, timp în care i-au chinuit cu asupra de măsură pe cei din jur.