Prima – E aberant că toată percepția asupra Justiției românești a ținut în ultimii trei ani de „Dragnea la pușcărie”. O bună parte a societății asta a avut de zis, partidele de opoziție nu au ieșit din cuvântul ultrașilor anti-PSD. Bineînțeles că e o prostie că pui întreaga țară în poziția „Dragnea la pușcărie” și să judeci totul, dar absolut totul în funcție de acest imperativ. Dar oamenii așa funcționează. Așa au funcționat dintotdeauna și așa vor funcționa. Să spui că oamenii sunt manipulați, că sunt neinformați, că nu cunosc alineatul 14 din proiectul de Ordonanță X nu face decât să arate cât de fals te raportezi la societate.
A doua – Decurge din prima. PSD-ALDE și susținătorii lor de acum, inclusiv presa prietenă, nu înțeleg că nu poți să scoți în față abuzurile procurorilor sau inimaginabilele uneori sentințe judecătorești cu Dragnea, cu Ciordache, cu Nicolicea sau alți înamorați de drepturile omului, mai ales dacă omul în cauză e un băiat din partid. Să insiști și să insiști la nesfârșit cu „Da, dar abuzurile sunt vizibile, de ce nu le vedeți și voi?” e, la fel, o prostie. Oamenii nu le văd pentru că le arătați voi. De-aia.
A treia – În ce poziție stă frumoasa Opoziție? În poziția în care stătea și când exista Liviu Dragnea. În poziția electorală, turând motoarele unor minciuni teribile. Nu că în campanie ele ar fi fost adevărate. Dar insistența devine deja ușor penibilă. În cazul lui Ludovic Orban, lucrurile sunt de înțeles, omul e traumatizat, traumă suprapusă unui mai vechi complex de președinte de partid și premier din umbră. Dar lucrurile ar trebui să evolueze în zona USR-PLUS. De la rapoartele MCV până la recomandările GRECO, nu vor putea să o țină una și bună: „Ia uite, PSD, ce zice Europa, nenorocitule, ne-ai mâncat viața!”. Discursul de țață opărită trebuie depășit. Nu de alta, dar orbirea n-a adus niciodată lucruri bune.
1.430 de vizualizări
