Trotineta mea imaginară și cum încurajează Facebook înșelătoria

Teoretic, am o trotinetă ieftină. Practic, am un card blocat. Sunt un prost, desigur, pentru că am fost prostit și mai ales pentru că m-am lăsat prostit. Sunt absolut convins că nu sunt singurul și că echipa de fraieri e atât de mare încât, dacă ne-am face partid, am putea intra lejer în Parlament.

Era sâmbătă dimineață, devreme de tot, și mă dădeam pe Facebook fără vreun gând în minte. Nici măcar nu eram mahmur, că aș fi putut da vina pe asta. Dintr-o dată îmi apare pe ecran o reclamă la e-Mag, cu o trotinetă super ieftină. Părea cam gioarsă, nimic special, 4-6 ore la încărcare, 20km autonomie, practic din categoria celor mai proaste trotinete. Avea însă o mare calitate, în sensul că avea un preț de vreo 50 de euro. Și, bonus, era imaginară, dar asta aveam să aflu ceva mai târziu.

Și-am dat eu click acolo, mă tot uitam la preț și mi-am zis, ei pe naiba, am dat recent 200 de lei pe o sticlă de vin și-o apă, într-un local unde nu mai fusesem înainte, ia să cumpăr prostia asta. Și-am pus frumos datele din card și click! Și puf! Tranzacția a decurs cu succes, fără să-mi vină pe telefon acel pop-up de confirmare a plății, chestie care mi-a părut cam suspectă. După vreo două minute pendulam între faptul că am cumpărat cea mai proastă trotinetă, de copii probabil, sau că mi-am luat țeapă. Vreo câteva minute mai târziu eram convins, era țeapă. Intrasem pe un fake e-Mag. La contact aveau un număr de telefon care nu funcționa, plus că acest e-Mag era la o adresă undeva prin Cluj Napoca, fix în sediul unui restaurant McDonalds. M-am uitat imediat la tranzacții, plătisem unei firme din Statele Unite, Car Wonders Store. Bravo, Alexandru, ești cel mai vicecampion la cumpărături online, trăiți-ar trotineta!

Și, cum mă uitam eu la ecran și îmi venea să râd de ce prost sunt, și mă consolam că dă-i dracului de 50 de euro, că nu-s o avere, mi-am dat seama că, aloo, tâmpitule care ești, tu ai pus acolo datele din card! Auoleo!!!! Rapid, sună la bancă, la call-center. Și sun, și stau și iar stau, că aș fi putut bea o sticlă de vin scumpă în timpul ăla, dar tocmai îmi cumpărasem o trotinetă imaginară cu banii de vin. Într-un final mi-a răspuns o doamnă care m-a redirecționat la altă doamnă, care a făcut cerere de anulare a plății și mi-a blocat temporar cardul. Pe care, desigur, va trebui să-l schimb, că nu vreau să mă trezesc că am plătit, de data asta nici măcar de prost, te miri ce alte trotinete imaginare.

După toată tărășenia asta, m-am întors pe platforma lui Zahărberg și am raportat pagina aia de fake e-Mag. Și asta este, mi-am zis eu. Numai că nu, nenicule, nici vorbă. De dimineața și până seara, tot a treia postare ce-mi apărea în feed era o reclamă la un fake e-Mag, un fake Lidl, fake de toate. Zici că stăteam pe un rahat și toate muștele puse pe prăduială îmi dădeau târcoale. Trotinete ieftine și biciclete electrice ieftine îmi apăreau una după alta în fața ochilor, încât mă așteptam ca la următorul refresh să-mi bage oferte în care mi se promit bani dacă mă dau cu te miri ce trocarici. Sigur, nu mai vreau să aud de trotinete vreodată, mă întorc la vinuri prin localuri noi, când vreau să arunc 50 de euro pe geam.

Cum e însă posibil ca facebook, același facebook care-mi cenzurează o caricatură pe motive de nuditate, același facebook care mă blochează dacă scap cuvântul cur printre rânduri, să nu verifice toate mizeriile astea de reclame? Am plătit și eu diverse promovări pe rețele de socializare, a trebuit să le dau datele firmei, buletin, numărul la pantof, să-i zic lui Zahărberg culoarea preferată și ce-am mâncat în data de 20 februarie, în timp ce ăștia vând liniștiți trotinete imaginare. Iar când vrea UE să reglementeze toate rețelele sociale, se găsesc mereu niște unii care să urle că liberă exprimare. Băi, ia, nu vreți voi să vă exprimați liber cu o trotinetă? Că am eu una imaginară. O dau ieftin, 55 de euro.