Turcescu a tras cu urechea la Metallica, apoi i-a turnat

Îl mai țineți minte pe Robert Turcescu? Întreb, că eu am cam uitat de el. A avut și o trupă, „Casa Presei” sau așa ceva, a încercat să ajungă la Eurovision și a participat la preselecție cu o piesă din alea, pe care le uiți în timp ce le asculți și care ar fi mers ca „Fața C” pe un disc single. Știu și eu ceva muzică, am avut prima chitară electrică pe când Turcescul împlinea cinci anișori și nu m-am lăsat de treabă. Acest frontman cu carisma unui pensionar suveranist, fost primar rural, care cântă „Mulți ani trăiască!” la o cumetrie, a ajuns la concertul Metallica și nu i-a plăcut:

„… trupa asta e o catastrofă: în afară de scenografie, totul a fost un dezastru. Sunet de c@cat și niște rable de muzicieni care nici după 45 de ani nu sunt în stare să-și cânte piesele fără pierderi groaznice de ritm (Lars, lasă-te, băbăiatule!), solo-uri de chitară ratate de mă dor și acum urechile (Kirk, ești un bocciu!) și un basist cu sunet groaznic și tehnică ioc. Paradoxal, bețivul ăla de Hetfield e singurul care părea treaz în toată cacofonia aia. Noroc că n-am plâns după banii de bilete, am avut două invitații de la un sponsor, că altfel îi reclamam la ANPC pe maimuțoii ăștia bătrâni!”.

Bine, nu-s eu mare fan Metallica, mai ales după faza cu Napster, dar vorba aia: Larse, Kirke, Jamese și Roberte (Trujillo, nu Turcescu!), puneți mâna și mai studiați, mai exersați o gamă, un arpegiu, faceți o vocaliză, că e mai mare rușinea! V-a zis-o de la obraz omul, care chiar se pricepe la ascultat, a recunoscut singur că meseria lui e ascultatul, a fost mereu ascultător. Și acum ascultă, dar de alt Master Of Puppets, cântă melodiile altora, poate că iese un disc de AUR. Fals, că și în muzică sună de parcă ar fi tot sub acoperire.

Cei de la Metallica au avut mare noroc că Turcescu a primit invitații de la sponsor, le-a trecut practic glontele pe la ureche: ce s-ar fi făcut dacă Robert ar fi plâns după banii de bilete și i-ar fi reclamat la ANPC?