Am fost la Otopeni, nici să plec, nici să vin de undeva. Într-o seară urâtă de octombrie, cu ploaie multă, m-am dus direct la Centrul Cultural Ion Manu pentru spectacolul Slugoii. S-a întâmplat la o zi distanță după ce am apucat să văd și eu, în sfârșit, Dineu cu proști, la Național. Deci am intrat în sală curios. Lume multă, aproape plin.
Slugoii e o piesă de teatru care te provoacă. E despre putere, compromis și identitate. Pe toata durata spectacolului, publicul a fost atent, receptiv și foarte prezent, reacționând la acțiune și la glume. Pentru că e o comedie politică unde obediența, frica și dorința de putere se ciocnesc în moduri previzibile, dar și neașteptate. Personajele sunt tipice lumii politice din toate timpurile: lideri autoritari, oportuniști obedienți, funcționari fără coloană vertebrală – care sunt caricaturizați prin limbaj și comportament slugarnic, dar perfect recognoscibil. Li s-a dat greu unora dintre cei prezenți în sală, dar s-a trecut elegant peste, nu s-a stins lumina, nu s-a tras cortina. Sigur, nu ne-am dus cu așteptări de spectacol super profesionist, cum văzusem în seara precedentă, dar acțiunea și interpretarea ne-au făcut atenți. Iar faptul ca oamenii, atât cei de pe scena, cât și cei din sală, investesc timp în teatru e un semn de sănătate și civilizație.
M.T.
