Uneori, fotbalul e nedrept. Nu și la campionatul ăsta, tocmai încheiat. Generația noastră de suflet a pierdut meritat, în optimi, unde altfel am ajuns nesperat. Dar meritat?! Mă rog, contează mai puțin asta, căci bucuria noastră locală pălește în fața bucuriei generale pe care au provocat-o spaniolii. La drept vorbind, în afară de niște britanici, și nici ăia toți, cine naiba a ținut cu Anglia lui Southgate? Cel mai cel campionat, cei mai cei jucători, cei mai mulți bani, cei mai cei și cele mai cele… Ia mai dă-vă-n…
Practic, e puțin enervant faptul că spaniolii chiar au meritat victoria asta. Au jucat în fiecare meci fotbal, au meritat fiecare victorie – poate cu nemții, cînd n-a fost hențul ăla la nepieptănatul de Cucurella?! Însă, cinstit vorbind, spaniolii au jucat cel mai bun fotbal la Europenele astea. Și tocmai de-aia e pe undeva o bucurie umbrită. Că, hai să fim cinstiți cu copilul meschin care trăiește în fiecare dintre noi, cine nu și-ar fi dorit ca Anglia să joace foarte bine, da’ tot să piardă? Numai să-i vezi fața lui Beavis Kane, rămas și după finala asta fără vreun trofeu! Ar fi fost cireașa de pe tort!
Cu excepția momentului în care ții cu ai tăi, cînd vine vorba de țări, mi se pare normal să încurajezi underdog-ul. Să ții cu ăla mic, cu David. Probabil că, dacă ar fi jucat finala cu Croația, toată lumea ar fi fost mai degrabă de partea lui Modrici & Co. Așa, însă, fiind vorba de englezi, toată lumea a ținut cu Goliat. Cam asta a fost senzația și, cel mai probabil, și realitatea. Și e cu atît mai mișto cu cît echipa asta mare e una din care au strălucit niște puști. Sigur, și-au făcut treaba și veteranii, au jucat bine și veteranii Carvajal, Laporte, Morata sau Nacho, și cei în vîrful carierei, precum Rodri, Unai Simón sau Dani Olmo, însă întreg spectacolul a fost furat de niște copii. Nico Williams tocmai a împlinit 22 de ani, pe 12 iulie. Și nici măcar despre el nu mai poți spune că e tînăr, dacă te gîndești că Lamine Yamal a împlinit 17 ani cu o zi înaintea finalei. Citisem undeva că au fost amendați, Federația Spaniolă anume, pe motiv că Lamine Yamal, jucînd, muncind adică, a încălcat legislația din Germania privind munca. Trebuie că e un lucru mișto să iei amendă pentru că muncești, minor fiind, da’ să strici, cu ocazia asta, și recordul lui Pelé, deținut încă de la finala Mondialului din 1958!
Una peste alta, a fost frumos, dar se putea și mai bine. Spania a meritat să cîștige, iar puștii ăștia pe care i-a inclus în lot par din altă lume. Da’, sincer, parcă ar fi fost mai frumos să-i batem noi pe englezi în finală. Sau, hai, Albania măcar…
