Detectivii Ministerului Sănătății au elucidat misterul morții a douăzeci și cinci de bihoreni cu drept de vot, anchetînd la reanimare cîțiva orbeți care nu își mai găsiseră drumul către casă.
Aidoma unor băutori de Beaujolais care ar tresări de plăcere la reclama “Babanu nouveau est arrivé”, domnii respectivi confundaseră o loțiune cu buchet de metanol pentru îngrijirea pielii cu butelcuțele de spirt medicinal, derutați și de faptul că eticheta conținea același ispititor îndemn “bun numai pentru uz extern”.
Povestea pare extrasă din suburbiile moscovite ale epocii lui Mihail Gorbaciov, cînd tătucul comunismului cu meclă umană a ascuns vodca după dulap. Societatea civilă a alcoonauților profesioniști a reacționat atunci prompt, scrijelind pe zidurile Kremlinului “Mișa, tî ne prav!” (Mișa, n-ai dreptate!) și consolîndu-se cu spirtoasele din parfumerii.
Cînd reprezentantul unui grup de machitori din fața Catedralei Vasili Blajennîi a comandat într-o zi șapte sticluțe cu loțiune de după ras plus o fiolă cu parfum de viorele, văzînd mirarea vînzătoarei, i-a explicat fîstîcit: “Știți, e și o doamnă cu noi”.
Dacă Moscova n-a crezut în lacrimi, Bucureștiul pare să nu creadă nici în bocete.
Vigilenți cînd e vorba de controlat cazanele de țuică ale țăranilor români, reprezentanții statului au nasul înfundat cînd e să detecteze boarea otrăvită a capitalismului sătesc, ce adie dinspre rafturile magazinelor cu băuturi “tip vodcă” și “tip vin”, cu genocid și matrafox, cu lichioruri extrase din gumari naturali și cu celebrele sucuri albastre, prăzulii și gălbui produse de Chemical Brothers pentru stîrpirea copilașilor mioritici.
De ce să ne mirăm că speranța de viață a pălmașilor de cîmpie nu o depășește pe cea a aurolacilor de la oraș, cînd însăși cucoana care a explicat decesul drojdierilor ce confundaseră etichetele părea angajata Institutului pentru protecția consumatorilor de spirt medicinal. Fiindcă problema Ministerului Sănătății nu era de ce beau românii spirt medicinal, ci de ce firma cu loțiunea pentru piele a copiat forma recipientului, provocînd confuzie în rîndul amatorilor de delicatese.
Normal ar fi ca specialistul etilic numărul unu, dottorele Băsescu, să ia atitudine și în cazul acestui plagiat morbid.
Publicat în Cațavencii, nr. 20 (98), 2013
Vai, mi-aduc aminte, moldovenii ii ziceau basamac! Ce vremuri nostalgice cu glaznost si perestroika…
ce vremuri erau o data , erau tigari cu 3 lei dar si cu 12 lei , erau bauturi fine in baruri dar si bodegi cu tuica de pufoaica ..dar na ..era sistem comunist … e mai bine acuma la capitalisti , toate sunt de lux chiar daca put a mahoarca si a pufoaica , dar sunt liber sa aleg …nu ?