Un regat pentru un chel

Fratele Preşedintelui a tăiat fără şovăire nodul grobian, afirmînd că aşa cum îl ştie el pe Traian, în ’47 n-ar fi abdicat, ci s-ar fi sinucis.

„Plîngi Moldovă, scrie peană!“ – căci habar n-aveam noi cu ce sinucigaş de cursă lungă sîntem contemporani şi cît de diferit ar fi arătat istoria poporului român dacă ăl mai viteaz dintre regii asfaltului s-ar fi născut ceva mai devreme.

De pildă, nu şi-ar fi pierdut capul în Cîmpia Turzii, ca aiuritul ăla de Mihai, ci i-ar fi dat un şut în boaşe generalului Basta şi, cu cortul în spinare, ar fi intrat victorios în Buda, unde, întîmpinat cu ciuşcă şi barack palinka, le-ar fi strigat bozgorilor: „Asta-i pohta ce-am pohtit!“, fiindcă şi pe-atunci împărţirea regională a Europei era la mare modă.

Nu-i greu de imaginat ce s-ar fi întîmplat dacă marele nostru cîrmaci s-ar fi nimerit la volanul „Titanicului“. Păi, aisbergul, făcut chisăliţă cu pisălogul, ar fi adăstat în paharul cu whisky al comandantului, pasagerii ar fi ajuns uscaţi şi teferi la New York şi ne-am fi mîndrit pînă-n ziua de astăzi cu rezerva de gheaţă din subsolul Băncii Naţionale.

Ieri seară, în timp ce mă plimbam prin Cetate cu mintea înfierbîntată de ideea de a-l vedea pe Traian Băsescu zugrăvit în diferite ipostaze pe brîul istoric din sala Ateneului Român, admiţînd că dacă omul a coborît din maimuţă, nici scroafa nu s-a sfiit să se caţere în copac, o voce guturală ce răzbătea dintr-o cîrciumă prăpădită mi-a spulberat cu un refren fandacsia evoluţionismului:

„Din cucoş nu faci găină

Nici din curvă gospodină

Nici din drum nu faci cărare

Nici din curvă fată mare…“