Banii cei grei ai sponsorilor politici au plecat în vacanță și, după cît se pare, nu mai vin înapoi decît după alegeri. După ce finanțarea campaniei de europarlamentare s-a arătat a fi un episod de zgîrcenie în masă, prezidențialele amenință să reediteze trauma.
Dragoș Dobrescu, finanțatorul principal al PNL, a lipit gura portofelului cu superglue, fiindcă nu numai că n-a primit de la guvernarea liberală mare lucru, dar nici nu are așteptări prea mari de la dualismul Crin-Iohannis. Aceeași austeritate își face cunoscuta prezența și în PDL, acolo unde nici un greu îmbogățit la guvernare nu vrea să bage mîna în buzunar. Videanu însuși o face pe niznaiul, dîndu-se ba plecat din țară, ba preocupat de absurdul filozofic al fuziunii. Banii lipsesc și de la PSD. Baronii se dau încolțiți de structurile statului și nu vor să mai umble la locul din grădină unde au îngropat profiturile democrației. Cît despre vechii clienți, sponsorii îmbogățiți în regimul Năstase se declară cu toții prăjiți de actuala conducere, adică nerambursați în urma generalelor, localelor și referendumului. Întreaga povară a banilor de campanie atîrnă simbolic la gîtul lui Sebastian Ghiță, al cărui portret de mogul prosper atrage toate cererile de finanțare.
Fenomenul sărăciei la prezidențiale e bazat nu numai pe impactul psihologic al stenogramelor și pe țepele date de politicieni, ci pe temerea sponsorilor că banii se vor face mai greu. Atît baronii și patronii de partid, cît și sponsorii civili au adoptat un mod de operare adaptat la instabilitatea politică: fură și duc acasă. Nimeni nu mai cheltuiește pentru perpetuarea sistemului care i-a îmbogățit, de frică să nu rămînă cu facturile neachitate. Toată lumea stă cu curul pe bani și așteaptă o minune de la electorat. Ei știu că, pînă la urmă, poporul își va asuma nu doar sarcina de a le da puterea, ci și pe aceea de a-i îmbogăți gratuit.
