Urlete din adîncuri

Printre atîtea pietroaie lipsite de simțire, Pămîntul e singurul înger din Univers, spunea poetul grec Odysseas Elytis, numai că din păcate, aș adăuga eu, e un înger atacat de păduchi din soiul ăl mai periculos, cu pălărie și cu două picioare, care-i vor veni pînă la urmă de hac. Scalpat de păduri, injectat cu otrăvuri și cu venele tăiate, de ce ne mirăm că din cînd în cînd se scutură în convulsii și încearcă să ne zvîrle din spinare?

Dacă dumitale, domnule Ponta, ți-ar face un dottore o transfuzie de apă cu sare și ți-ar băga un calup de dinamită în galeria popoului dumitale roman ca să-ți extragă gramul de aur al minții, probabil că te-ai arunca isterizat în cîrca fără de ghidon a consoartei dumitale și ai pedala disperat să-ți ajungi din urmă generația.

Măcinîndu-ți tărîța confuziei la moară la tîrța-pîrța, zadarnic bați cîmpii cu spitalele, cu creșele și cu căminele de bătrîni care vor răsări ca ciupercile după ploaia de cianură, dacă pînă și țăranii căzuți între falia tectonică și fala politicienilor au început să vorbească despre „cutremure comandate”, ci nu trimise de Dumnezeu.

Pe de altă parte, geologii care afirmă cu seninătate că urletele ce vin din adîncuri în satul Izvoarele stau sub semnul „normalității” par scopiți de metafizică în încercarea lor de a liniști babele, ce au detectat mai bine decît aparatele Institutului de Geofizică mirosul de pucioasă, nu de tămîie sau mir, strecurat prin crăpăturile cimitirului.

Ai încălcat pactul de coabitare cu Pămîntul, domnule Ponta, căci numai dracul a mai văzut socialiști obsedați de aur, de petrol și de gaze ca voi.