Din cînd în cînd, revăd la televizor Traviata: sîmbătă noaptea, pe Mezzo, cu subtitrarea libretului în franceză. Mi-am adus aminte de dispărutul TVR Cultural, unde se dădeau mari spectacole de operă în condiții tehnice bune și cu subtitrarea în românește. TVR Cultural a fost desființat fiindcă n-avea decît vreo șase mii de urmăritori. O minoritate! Cînd s-a anunțat că va fi scos Culturalul de la TVR, n-au protestat decît vreo șaizeci de persoane. Pe atunci, PDG-ul televiziunii publice era Claudiu Elwis Săftoiu. Nu mai știu cine făcea parte din Consiliul de Administrație al TVR. Am protestat în Cațavencii. N-am fost singurul. Degeaba!
Tot pe atunci, însă, instituțiile care măsurau audiența în mass-media dădeau ziarul România liberă cu un tiraj și cu vînzări de rămîneai cu gura căscată. S-a dovedit că acele cifre erau false. De ce aș fi avut așadar încredere în măsurătorile de audiență pentru TVR Cultural? Nu spun acum că ar fi avut Culturalul un public mult mai numeros decît cei șase mii de fideli contabilizați. Dar în loc să desființeze acest post destinat oricum unei minorități, căci nu se poate spune că în România de azi se omoară lumea după cultură, n-ar fi avut mai mult scaun la cap cei ce au luat această decizie cerînd un proiect de sporire a audienței din partea diriguitorului Culturalului? Or, ca și în Traviata, o majoritate ineptă a prejudecăților din TVR a decis soarta acestui post TV public.
Că, la televiziunile comerciale, emisiunile de cultură, cîte mai erau în ultimii ani, au fost ucise pe capete, asta ține de prostiile din capul diriguitorilor lor care înțeleg rostul culturii cam cît vidanjorii.
Să revin la Traviata. Din cauză că dădusem sonorul cam tare, bătăi în calorifer. Eu nu bat în calorifer cînd vecinii mei ascultă muzici care nu intră între preferințele mele. Însă unii dintre vecinii mei se simt deranjați de preferințele mele, care li se par de o excentricitate amendabilă, chiar dacă altfel ne salutăm politicos pe scara blocului și în lift.
Pentru Thomas Mann, care se pricepea la muzică, Traviata era capodopera lui Verdi și a și analizat-o ca atare în romanul său Doctor Faustus. În ceea ce mă privește, cred că Verdi e cu zece clase înaintea concurenței sale. Singurii cărora Verdi ar fi avut motive să le facă plecăciuni cred că sînt Rossini și Bellini, amîndoi geniali. Lui Bellini, Verdi i-a făcut o plecăciune adîncă, socotindu-se un continuator al compozitorului care a murit de tînăr. Dar, ca să zic așa, dacă n-ar fi fost Verdi, ar mai fi rămas Bellini, cu compunerile sale extraordinare? Deși Norma e o capodoperă? Nu știu. Căci fără Verdi opera italiană n-ar fi cucerit lumea pentru a doua oară, după Bărbierul din Sevillia a lui Rossini.
1.282 de vizualizări
Era totusi sambata noaptea. E posibil sa le placa vecinilor Traviata, dar nu noaptea cand dorm.