Mircea Eliade – Dormea doar patru ore pe noapte, pentru că se juca Counterstrike în rețea cu alți elevi de la „Sava“. Atunci când părinții intrau peste el ca să-l întrebe de ce nu doarme, Mircea Eliade le spunea că învață pentru cercul de indianistică și de istoria religiilor. Ziua chiulea de la ore și mergea în Cișmigiu, unde mai scria pe telefon câte un capitol din Romanul adolescentului miop, deși titlul sună cam ciudat, pentru că-n anii ’20 nu fusese încă inventată miopia.
Ion Creangă – Marele viciu al lui Creangă era mâncarea. Contemporanii lui povestesc că Ion Creangă era, practic, dependent de mâncare și nu putea să stea nici măcar o zi fără să mănânce. După câteva zile fără hrană, intra într-un sevraj foarte nasol, care îi putea provoca chiar moartea.
Marin Preda – Îi plăcea să fumeze frunză de salcâm. Are un pasaj memorabil în Moromeții, despre momentul în care Ilie Moromete taie salcâmul din care-și făceau joint-uri băieții lui și din cauza căruia Nilă se prăjise ireversibil.
Nicolae Iorga – Viciul lui era istoria. A românilor, a Bizanțului, nu contează, Iorga era un mare consumator de istorie, pe care și-o procura uneori pe căi ilicite prin băieții lui de la arhive.
Emil Gîrleanu – El, personal, nu avea nici un viciu, dar îi plăcea să stea în compania celor care beau în exces și din cauza asta nu mai pot vorbi, pentru că li se împleticește limba. A și scris un volum despre ei: Din lumea celor care nu cuvântă.
Autorul anonim al baladei Miorița – Se pare că a ținut să-și păstreze anonimatul tocmai din cauza viciilor pe care le avea. Autorul anonim al Mioriței era dependent de speed și heroină și n-a vrut ca aceste patimi ale lui să influențeze în vreun fel receptarea baladei. Legenda spune că el trăgea cocs pe nas direct de pe spinarea oilor, scriind despre faptul că doi ciobani vor să-l omoare într-un acces de paranoia provocat de sevraj.
