Vorbiți mandarină?

Așa cum se știe, Băsescu a fost Petrov, securistul. Totodată, Băsescu nu a fost integral Petrov. A mai avut și alte atribute: inteligent politic mult peste media românească, îndeajuns de charismatic în înțeles douămiist, Băsescu și ciupit e mai lucid decât epigonii fără să consume nimic. Dotat cu un tupeu formidabil și având acces la un vocabular de stradă, având mereu replică, fostul comandant de navă nu e decât rareori pe lângă subiect. Nici pe plan intern, nici pe plan extern. Știe ce spune
și de aceea ar trebui ascultat.

De pildă, când vorbește despre parteneriatul pe care România îl are cu Statele Unite ale Americii, nu cu persoana fizică Trump. Pentru că, în ciuda fanaticilor trumpiți, Trump e trecător prin viață
și prin funcție. Statele Unite ale Americii rămân. Vor fi și mâine cea mai importantă putere economică și militară a lumii, aflată în plin război mondial, prin proxy, cu China. Insist: Trump va trece. Și cine va veni după el? Dinspre republicani, două nume se ridică: Vance și Rubio, acești Farfuridi și Brânzovenescu după două săptămâni în America.

Cei doi oportuniști au ceva în comun. Ambii au început prin a spune adevărul despre Trump, care chiar e un fascist, un Hitler american și un escroc. Și au sfârșit prin a fi lacheii portocaliului, Dăscăleștii de la Casa Albă încăpută pe mâna oranjgutanului dezlănțuit, care n-a ezitat să-i trateze ca pe niște flaușați ce și sunt. Pe Rubio, cel puțin, mai avea puțin și-l gătea întru totul ca pe Bozo The Clown. Și pe mâna acestor două exemplare – caractere deosebite! – stă viitorul republican al Statelor Unite ale Americii. Sfântul Sisoe să ne aibă, așadar, în paza sa! Din fericire, istoria funcționează ca un pendul și, după excesele grotești ale epocii trumpiste, după delirul magaioților, vor reveni pesemne la putere democrații (alte poame și ei, dar asta e altă discuție).

Așadar s-ar putea ca Vance și Rubio să fi făcut sluj și „Aport, băiete!“ de pomană. Măcar s-au făcut de râs global, nu ca auriferii simionagii de la București. La fel de bine, e posibil ca magaioții să nu mai dea drumul puterii și să se ducă la fund urlând până la capăt. În orice fel de context, parteneriatul românilor rămâne cu Statele Unite ale Americii, care au resurse să-și revină din deriva dictatorială, dar la fel de bine au și șanse să se prăbușească întru totul în tantrum-fascism.

De asemenea, e posibil ca această traiectorie să conteze mai mult decât grimasele lui George Boy Simion și chiar mai mult decât isteriile tătucului de la Kremlin, piticul kaghebist criminal în serie
de copii. Să tragem nădejde, așadar, că democrația va învinge în Statele Unite ale Americii. Altfel pierdem toți. Chiar așa, vorbiți mandarină? E la fel de probabil să vă folosească mult mai curând decât v-ați imaginat…